Am făcut tâmpenii destule-n viață, am călcat în străchini de multe ori, m-a luat gura pe dinainte și mi-am dat cu stângu-n dreptul de bugăte ori. Dar să-mi fie rușine mie, de mine când mă uit în oglindă, să-mi vină să intru-n pământ, nu. Nu-s vreo înțeleaptă, vreo super-deșteaptă cu capacitati extra-fenomenale. Sunt doar un om cu bun simț. Valurile de ură care-au curs și curg în continuare m-au scârbit, m-au făcut să-mi vină să plec undeva, departe de toți și toate. M-au amuțit. Oameni cu scaun la cap și capul pe umeri s-au bălăcărit, înjurat, șters, blocat, amenințat, am asistat la o nebunie generală fără precedent. Prieteni, familii, relații s-au dezbinat. Io nu știu să mai fi fost vreodată atâta ură și încrâncenare între noi. Păcat. E decembrie, vine Crăciunul. Făceam mișto de sloganul „Fii mai bun, de Crăciun”, dar parcă tot atunci era mai bine decât acum, când suntem niște hiene. Prădători. Gata să ne sfâșiem între noi în loc să colindăm, să ne facem cadouri, să ne pregătim de cea mai mândră dintre sărbători. Suntem în post, dar ne mâncăm aproapele. Trist.

Orice aș face, oriunde m-aș duce, chiar dacă mai fac și prostii, mai gafez, îmi dau cu stângu-n dreptu’, am, totuși, cât de cât grijă să nu fac ceva ce nu m-ar mai lăsa să mă privesc în oglindă. Și, mai ales, să-mi pot ridica ochii spre cer fără rușine.

La mulți ani de Sfântul Nicolae!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

06/12/2024