Sună ca o poveste de Jack London, nu-i așa? Dar este o poveste adevărată. Un focar de difterie a lovit orașul Nome, din Alaska, în iarna anului 1925. Cei mai vulnerabili, fiind expuși riscului de a muri din cauza infecției, erau copiii, printre care și singurul copil al lui Seppala – o fiică de opt ani, pe nume Sigrid. Singurul tratament disponibil era serul antitoxinei difteric, dar aprovizionarea orașului cu serul salvator a fost nu doar insuficientă, ci și de eficacitate scăzută, fiind depășită data de expirare. Fără antitoxină, ratele estimate de mortalitate se situau între 75% și 99,99%, practic o lovitură mortală pentru Nome. Locul de unde putea fi luat serul se afla la o distanță de 1084 de km de Nome. Pentru a oferi mai mult ser și-a salva viețile oamenilor, în mijlocul celei mai friguroase ierni din ultimii 20 de ani, pentru că se apropia și-o furtună de zăpadă iar transportul cu avionul era exclus, s-a hotărât să se apeleze la săniile cu câini. O ștafetă de mushers respectați a fost organizată pentru a accelera livrarea, iar Seppala (cu câinele lider de grup, Togo) a fost ales pentru cea mai dificilă parte a traseului. Serul urma să fie dus cu trenul la Nenana, iar echipele de ștafetă aveau să plece din Nome și Nenana, întâlnindu-se la mijloc, la Nulato. Traseul de la Nenana la Nome era de 674 de mile, iar Seppala a fost selectat inițial pentru a acoperi cele peste 400 de mile, de la Nome la Nulato și înapoi. Secțiunea de traseu a lui Seppala prezenta o scurtătură periculoasă prin Norton Sound, dar care putea economisi o zi întreagă de călătorie. S-a hotărât că el era cel mai calificat pentru a încerca această scurtătură. Gheața de pe Norton Sound era în continuă mișcare din cauza curenților din mare și a vântului neîncetat. Ei și-au riscat viața prin viscol și ținuturile pustii, înghețate din Alaska, pentru a salva oamenii din Nome și împrejurimi. În mod uimitor, în doar cinci zile și jumătate, „Great Race of Mercy” cum a fost numită anterior, cursa contra morții a fost finalizată iar serul salvator a fost livrat la Nome. În timp ce câinele conducător al etapei finale de 53 de mile, Balto, a devenit faimos pentru rolul său în alergare, Seppala și câinele său Husky Siberian, Togo, au fost adevărații salvatori și eroi ai cursei. În total, Togo, în vârstă de 12 ani, și Seppala au parcurs 264 de mile uluitoare, comparativ cu o medie de 31 de mile fiecare pentru celelalte echipe.

Ani de zile Balto a fost sărbătorit, câștigând chiar și o statuie în Central Park din New York. Cu toate acestea, cei care știau adevărul, l-au considerat pe Togo drept eroul necunoscut al acelei pandemii. De-a lungul timpului, cu ajutorul istoricilor, Togo a început să obțină recunoașterea pe care o merita. În 2001, Togo și-a primit propria statuie în parcul Seward din New York. În 2019, povestea lui a fost repovestită în captivantul film Disney, Togo, avându-l în rolul principal pe descendentul lui Togo, Diesel. Pe 17 septembrie 2022, o statuie de bronz a lui Togo a fost dezvelită în Poland Springs, Maine, unde Togo și-a petrecut ultimii ani. Statuia a fost proiectată de artistul din Maine David Smus și se află în afara clădirii istorice Maine State.

Adevărații eroi nu vor (mai) rămâne necunoscuți. Mai ales de-acum, pentru că am intrat într-o perioadă extrem de specială, multe secrete vor fi dezvăluite, minciunile vor ieși la suprafață, nimic din ce-i clădit pe neadevăr și înșelătoria nu va mai dăinui. Tot ce-i fals și fără valoare, se va prăbuși. Toți cei care au înșelat, mințit, prefăcut, furat, vor fi trași la răspundere. Pentru că minciuna are picioare scurte. Pentru că da, te poți împodobi cu penele altcuiva, dar nu vei putea niciodată să și zbori cu ele.

Adevărații eroi nu vor mai rămâne necunoscuți. Pentru că adevărul iese întotdeauna la iveală. Fiți sinceri, simpli, naturali. Firești. Lăsați măștile deoparte. Fiți eroi adevărați. Așa, ca TOGO. Nu păpuși de ceară, nu doar marionete.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

20/11/2024