Oricât de greu mi-ar fi, când dau de-un pom sau peisaj frumos, musai să opresc. Plouă, vântul șuieră, e un cer mohorât, dar culorile toamnei încă-s superbe. Oricât de tristă aș fi, când văd atâta frumusețe-n jur, musai să zâmbesc. Toamna e totuși minunată. Oricât de grea mi-ar fi inima, pedalând cu îndârjire, printr-o natură superbă, o simt cum se mai ușurează. Natura e binefăcătoare. Chiar dacă în mijlocul pustietații, în beznă, în frig, în ploaie, mă simt mică, pierdută, singură, a nimănui, când pășesc pragul casei mele, mă regăsesc. Mă liniștesc. Focul trosnește. Brațe iubitoare mă așteaptă. Ochi de tăciune și-un ghemotoc negru mă alină. Viața, chiar dacă e grea, dificilă, uneori foarte complicată, merită trăită.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

07/11/2024