O senzație de irealitate plutește peste Durme. Apa oglindește până în cel mai mic detaliu copacii și stufărișul de pe mal. Nu adie nicio pală de vânt. În zare cerul e colorat în mov. Pe teren copiii aleargă, sunt la antrenament. Suspinăm, cu Adi, la unison. Ce dor ne e să alergăm și noi! Încă visez la (măcar) 5 ture de teren. Visez… În pădure se văd luminițe, de Halloween. La noi e Luminația mâine, când aprindem lumânări pe morminte și-i pomenim pe cei adormiți. Părintele stareț de la Nicula s-a stins. Mai adăugăm un nume la rugăciuni. Ce-i viața asta! Acum ești, în secunda doi puf, te-ai dus. Ajungi o moviliță pe care ard lumânări… E bine să poți pleca cu sufletul împăcat, fără regrete, cu inima curată. Cred că ăsta-i cel mai mare dar al morții: când vine, să te găsească curat, să pleci cuminte, în liniște. Imaculat. Când îl privești pe Creator, să te oglindești în ochii Lui perfect. Senin, fără nicio tresărire, fără nicio undă, tulburare, neliniște. Așa cum apa oglindește până în cel mai mic detaliu copacii și stufărișul de pe mal…
Cu drag și cu iubire,
31/10/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu