În ultima perioadă mă simt extrem de obosită. Mă trezesc greu, cobor scările șontâc, șontâc, de zici că am 100 de ani, toate trosnesc, scârțâie, pocnesc, mai am o țâră și mă-nprăștii. Azi am multă treabă, trebuie să mă duc la piață, la unu am o clientă la masaj, apoi să m-apuc de gomboți și ardei umpluți cu sos de roșii, că mâine mergem la copchii și nurorii îi plac mult (ardeii umpluți, sarmalele, salata de buf, vintetele și cam toate mâncărurile noastre românești, gomboți încă n-a gustat, dar i-am trimis poze și clar că vrea să-i încerce). Mă mir io, de mine. De nenumărate ori m-am plâns că nu-mi place să stau la cratiță și uite că mă surprind. Ba-mi place, când e vorba de puradei. Să nu mai zic când vin ei la noi și gătim împreună, ce plăcere și bucurie e să am și io o fată care mă ajută la învârtit sarmale. Îi ies chiar mai faine decât ale mele. Dar și când ne punem la masă și-i văd cum înfulecă, îmi crește inima cât casa! Da, sâmbăta e cea mai încărcată zi din săptămână pentru mine, chiar dacă nu merg la serviciu. Ieri seară, întorcându-mă acasă, m-am oprit, ca de obicei, pe malul lacului. Sunt momentele mele de încărcare. Ducem cu toții o viață agitată, încărcată, ritmul e parcă tot mai alert. Cum fac io față? Îmi iau zilnic momentele mele de relaxare. Ca acum, de exemplu: îmi beau cafeaua matinală și scriu. Sau seara, când mă întorc de la muncă, mă opresc undeva, în mijlocul naturii și respir. Peste zi ies afară cu Max și ne jucăm cu mingea. Mici momente de respiro, care mă ajută enorm.

Luați-vă des pauze. De câteva clipe, dar e suficient. Momente în care să nu faceți nimic, să priviți doar cerul, să respirați adânc, să ziceți o rugăciune. Și-o să vedeți cum oboseală dispare. Uite, acum io parcă-s nou-nouță. Mă rog, un genunchi încă trosnește, dar no, tre’ să mă mai uit și-n buletin.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05/10/2024