Am făcut focul. Degeaba am tot vrut să amân momentul, azi m-am declarat învinsă și l-am aprins. E totuși octombrie. Mă uit la frunzele ce s-au adunat pe stradă și la aburul ce-mi iese pe gură când respir, și e evident că nu mai e loc de întoarcere. Dacă mai speram la o răzgandire a verii, măcar pentru câteva zile, acum gata, nu mai e loc de întors. Admit că a venit toamna. Mă declar mulțumită că totuși nu plouă. E ceva. Am luat geaca din dulap cu ciudă, ieri, încăpățânată, am refuzat s-o port dar, la întoarcere, am clănțănit din dinți de frig. Pe bicicletă frigul se simte și mai și. Nici pantalonii lungi nu-mi sunt pe plac, prefer rochiile largi, vaporoase, de vară. Dar asta e. Nu e mereu după preferințe și nici după fițe. Frigul se simte și se cuibărește unde n-ar trebui. Așa că mă pun pe jos, pe covor, în fața sobei ce duduie. Și-i totuși atât de plăcut! Chiar dacă-i octombrie. Chiar dacă e toamnă. Chiar dacă afară e frig…

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

03/10/2024