Aș prelungi serile astea la nesfârșit. Calde. Blânde. Moi. M-aș uita la culorile toamnei până m-ar durea ochii și sufletul mi s-ar umple cu miresmele ei. Ludău, struguri, prune, pere și mere… Trec cu roțile bicicletei peste castanele coapte, căzute pe caldarâm și rezist greu tentației de-a opri să le adun. Am făcut asta o dată, însă n-am reușit să le coc cum trebuie, la cuptor. Le prefer pe cele vândute pe stradă, prăjite pe jar, fierbinți, învelite-n ziar. Nici nu știu de când n-am mai mâncat așa, aici nu se găsesc. Mmm, și pireul de castane cât e de bun! Să nu uit să caut. Haloul din jurul soarelui mă conduce pe drum. Îi zâmbesc. Pedalez, părul îmi intră în ochi, vântul bate cu putere. E atât de plăcut! Max refuză să intre în casă, mă privește de parcă i-aș vorbi în chineză. Râd. Îl păcălesc cu o promisiune. Într-o oră se întunecă. Aș vrea să pot păcăli și soarele, să mai rămână puțin, tot cu o promisiune. Dar știu că nu merge. Îi fac poze, măcar așa pot să-l păstrez. În suflet, alături de ludău și castane. E, totuși, octombrie…

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

08/10/2024