Azi a fost prima zi în care chiar am simțit că vine toamna, mi-a fost frig și la dus, și la întors. Iar asta mă întristează. Mereu când pun hainele subțiri în cui, mă încearcă regretul. O să-mi fie dor de ele până la primăvară. Sper să nu mai fie un an atât de întunecos ca cel din 2023, c-o toamnă/iarnă lungă, ce-a părut că nu se mai sfârșește. Sper… Nu vreau să mai aud ploaia răpăind pe acoperiș și urletul sinistru al vântului. Și nu vreau să văd albastrul cerului abia după 9 luni de gri și întunecime. Pentru că încă un an ca 2023 nu vreau să mai trăiesc. Ar fi prea mult pentru mine. Am zgribulit azi pe bicicletă, și la dus, și la întors. Am simțit că e toamnă. Și asta mă întristează…
Cu drag și cu iubire,
25/09/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu