S-au spus și s-au scris multe despre dragoste. Și eu am încercat de nenumărate ori s-o definesc, fără să reușesc. Am simțit-o în diferite feluri, am dat-o, am arătat-o, am oferit-o și-am tânjit după ea. Am suferit din pricina ei și-am visat la ea cu ochi deschiși. Am negat-o, am alungat-o, am chemat-o, am invocat-o. Ba de câteva ori am și implorat-o să vină pe strada mea. Și-am avut parte de ea, fără să înțeleg asta pe deplin. Să împarți totul, necazuri și bucurii, fericiri și tristeți, boli și greutăți. Să muncești cot la cot, să gătești împreună, să râzi, să te prostești, să fii tu însuți, să nu fi nevoit să porți măști. Să poți fi așa cum ești, fără jocuri de culise, fără dedesubturi, fără prefăcătorii. Să cânți și să dansezi, să plângi și să fii slab, supărat, deprimat, fără teama că, fiind astfel, o să-l îndepărtezi. Să i te uiți în ochi și să te vezi pe tine. Să-ți permiți să fii tu, cu adevărat.

Vedeți, asta cred eu că-i dragostea.

Vă doresc să aveți parte de ea. Din dragostea ce-i acum în inima mea, chiar și o fărâmă de-ați avea, ați avea suficient. Atât de mare-i acum dragostea mea.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/09/2024