Ha! E hilar cum apar Dabiji ce sar în apărarea celor care-s trași la răspundere pentru faptele lor. Ăștia mi se par chiar mai periculoși decât ei, ăia au greșit, au fost expuși, condamnați, își execută pedeapsa. Dar Dabijii care încep să le caute scuze, care invocă întoarcerea obrazului, că să fim iertători și indulgenți și pozează în cei buni și omenoși, de fapt ascund că sunt fix la fel ca ăia ce-au greșit. Pentru că e clar că-s pe aceeași lungime de undă cu ei și e evident că au făcut fix la fel ca ăia, doar că (încă!) n-au fost prinși.

Toți greșim. Toți judecăm, toți călcăm pe bec, toți facem nefăcute. Suntem oameni, nu sfinți. Dar e o diferență mare între noi: un om de caracter își asumă greșelile, le recunoaște și-și cere scuze. Pe când alții, care se ascund după deget și se prefac că-s sfinți, nu doar că n-au coloană vertebrală, mai sunt și extrem de periculoși.

Lumina atrage mult întuneric. Limpezimea deranjează, prea se văd toate cele, mai ales defectele, nu-i așa? „Trăiește. Iubește. Și taci” mi s-a aruncat în față, au folosit titlul cărții mele împotriva mea. Hilar, cum ziceam. Habar n-au la ce făceam io referire, pentru că sunt convinsă că nici măcar nu mi-au citit cartea. Vedeți, ăsta-i absurdul situației, se folosesc de sinceritatea și străvezia mea contra mea, fără însă să mă cunoască sau să mă fi citit. Apar Dabijii ăștia care până acum n-au fost pe pagina mea niciodată, pretinzând că io gândesc așa și pe dincolo, că trăirile mele sunt așa cum pretind ei. Păi cum să nu, oricine altcineva știe mai bine decât mine ce simt io și ce trăiesc! Ha!

Pentru toți Dabijii ăștia am, într-adevăr, un gând mai puțin ortodox, recunosc. Nu vă tufă grija, bine? Și vă sugerez să căutați o coasă de bătut.

Aura B. Lupu

11/09/2024