Am terminat de citit cartea prințului Harry și trebuie să recunosc că m-a impresionat. Plăcut. Când s-a stârnit vâlva cu lansarea ei am refuzat s-o cumpăr, eram convinsă că n-a scris-o (doar) el, că probabil a avut o echipă întreagă în spatele lui care i-a dezvoltat ideile principale. Plus că, din frânturile a ceea ce știam despre el și scandalul plecării din familia regală, credeam că prin scrierea ei a urmărit (doar) câștigul financiar. E, uite cât de ușor poți să cazi în capcana aparențelor și-a știrilor de scandal. Pentru că acum mă bucur c-am ascultat recenzia lui Ildiko Szendrei și-am cumpărat-o, totuși. A meritat. M-a impresionat mult povestea lui, sinceritatea debordantă și naturalețea scrierii. Nu-i nici pe departe bietul prințișor care-și plânge de milă, în speranța umplerii pungii după ce-a fost izgonit de familie, cum credeam. Din contră, e un om care-și expune sufletul dezgolit de orice titluri, de orice emfază și aere de noblețe nu pentru bani, ci pentru aflarea adevărul gol-goluț. Și asta impune respect. Recunoaște deschis și sincer prin tot ce-a trecut de la moartea mamei lui, iar ăsta nu-i un lucru ușor de făcut nici pentru muritorii de rând, darămite pentru un prinț din familia regală britanică. Să citești despre toate mașinațiile, urzelile, protocoalele și dedesubturile ce-s în spatele aparițiilor publice, este bulversant și fascinant, în același timp. Ce diferență este între ceea ce vede publicul larg și ce se întâmplă în spatele ușilor închise! Ce sfori se trag! Ce specie mizerabilă sunt paparazzi care-au provocat atâta suferință!

Da, mă bucur că am citit-o. Chiar dacă inițial am refuzat s-o fac crezând că-i pierdere de vreme, acum simt c-am câștigat un prinț adevărat de partea inimii mele, așa cum era deja și mama lui, Lady Di.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05/09/2024