Control

august 31, 2024

3 – 4 minute

N-am scris nimic despre problema ce mă chinuie de muuult timp, de jenă, de rușine, de penibil, de ce vreți voi, era prea intimă și prea delicată ca să vorbesc despre ea. Nici acum n-o să intru în amănunte, cu siguranță înțelegeți de ce și vă mulțumesc pentru discreție, dar, am ales să scriu despre asta în urma nenumăratelor mesaje primite după postările de ieri și-alaltăieri. Am înțeles că mulți se confruntă cu aceleași probleme și afecțiuni extrem de neplăcute, care-ți afectează serios de tot viața, dar, tot de jenă, de rușine, de teamă, evită să meargă la medic. Vă mărturisesc că am făcut și eu același lucru, am amânat cât am putut eu de mult și până n-am mai rezistat de durere dar, în ianuarie, mi-am luat inima-n dinți și-am mers la un doctor gastroenterolog, iar de atunci sunt sub supravegherea lui. Și vă îndemn cu tărie să lăsați orice jenă, rușine, teamă etc. deoparte și să mergeți la control. N-o să vă mint că-i floare la ureche, că-i simplu și ușor, din contră, este neplăcut, deranjant, poate fi extrem de dureros, dar vă poate salva viața. Repet, cu litere mari: VĂ POATE SALVA VIAȚA! Și cu asta cred că am spus tot. Cu cât amânați mai mult, cu-atât se poate agrava. Știu, poți gândi că dispare de la sine, că n-a fost nimic, că va trece, că schimb alimentația, că fac sport blablabla. Știu, pentru că la fel am făcut și eu. Și-am încercat de toate, credeți-mă, am amânat cât am putut io de mult vizita medicală. Chiar și colonoscopia, programată cu săptămâni înainte am încercat s-o anulez, am fost cu mâna pe telefon să sun și să-i dau „cancel”, la ultima vizită la medic la fel, am vrut să-l conving că nu mai e nevoie să merg la spital. Râzând dar hotărât, că-i medic bun, mi-a dat hârtiile de completat și lista cu ce am de făcut înaintea intervenției și mi-a explicat, clar, răspicat, calm, ce și cum. Acuma, fie vorba-ntre noi, e un doctor… mamă-mamă! chipeș, c-o voce inconfundabilă (ieri, așteptându-l să vină să mă lase acasă, l-am recunoscut de cum a intrat pe palier, și după voce, dar și după chițăiturile asistentelor ), cu niște ochi albaștri de ai impresia că se uită nu în ochii tăi ci direct în suflet, înalt-înalt, cred că are aproape 2 m, dar nu e deșirat ci suplu, mai degrabă. Și, cireașa de pe tort, la înfățișarea lui atât de impunătoare, se adaugă blândețea surprinzătoare. Te aștepți ca un om c-o voce de tunet și-atât de înalt să fie mai dur. E ca pita caldă! Ieri, în sala de operații, a venit să mă întrebe dacă-s pregătită. Pe naiba! Nu-s, i-am zis. A-nceput să râdă și el, și anestezistul și asistentele, și mi-a răspuns: Eh, ești aici deja, nu mai ai ce face! Dar ai încredere în mine? m-a-ntrebat, mucalit. Am, ca noroc! i-am zis. A izbucnit iar în râs. Și-apoi a fost noapte…

Oameni buni, mergeți la medic. Plicurile pe care le primiți acasă cu testul gratuit pentru depistarea din timp a cancerului de colon, nu le mai aruncați la gunoi, nici nu le mai ignorați, cum am făcut și io atâta timp. Ignorarea unei probleme nu duce la rezolvarea ei.

Și, chiar dacă nu dau sfaturi de obicei, acum vă dau unul, mare și lat: niciodată, dar niciodată, nu mai spuneți „Mă doare-n cot de…” sau că „Mă doare-n cur!”. Credeți-mă, chiar nu vreți să vă doară!