Cică un om poate supraviețui fără să mănânce și 40 de zile. Pe naiba! Mie îmi vine să urc pe pereți după doar 24 de ore! Îmi este foame. Gălăgia din burtă mă enervează, iar senzația de gol din stomac mă irită. Mă gândesc numai la mâncare. Sunt 24 de ore de când n-am mai mâncat, am băut doar apă și soluția scârboasă de curățare a colonului. Bleah! Mâine dimineață mai am o tură de băut, mă cutremur doar gândindu-mă la asta. Însă n-am ce face, asta-i procedura pentru colonoscopie. Sunt sătulă de medici, spitale, analize, controale, iar toate procedurile astea mă obosesc. M-am săturat ca țiganu’ de aia mă-sii, dar asta e, e musai ca de voie bună. Partea mișto e că de ieri până azi am topit un kil șaptesute de grame, când m-am urcat adineauri pe cântar nu mi-a venit să cred. Senzația de foame însă nu-i ușor de dus. Am ajunat și-am postit de multe ori, am răbdat de foame la baba mea, ce n-avea decât apă în frigider, am uitat să mănânc prinsă complet de scrierea vreunei cărți, dar atâtea ore, doar cu apă, nu-mi amintesc să mai fi trăit. Durerea difuză de cap m-a însoțit azi permanent. Mă întreb cum rezistă alții care țin post cu apă zile în șir. Chestie de voință, probabil. Îi admir și-i invidiez, în același timp. Eu nu mă simt capabilă… După doar 24 de ore și-mi vine să ronțăi și pietre. Sper să rezist până mâine. Dacă nu mai dau niciun semn, să știți că m-am topit de tot.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

26/08/2024