N-am avut voie să zic nimic, până acum. Cred că vă imaginați cât de greu mi-a fost să țin secret una ca asta, nu? Mă mâncau degețelele și limba să scriu și să strig în gura mare așa o bucurie. Dar copchii ăștia gândesc altfel. Ei sunt mai retrași, mai rezervați. Mai înțelepți. O să am o noră. O fiică. Fata pe care-am dorit-o mereu. O simt atât de apropiată, de parcă ar fi sânge din sângele meu. Da, știu, sunt melodramatică dar, vă rog, dați-mi voie să fiu, să exagerez, să jubilez. Pentru că, să știți, mi-a fost extrem de frică s-o iubesc. Temeri de mamă… Când însă am văzut cât îl iubește pe copilul meu, m-am liniștit. Și nu pot decât să o iubesc la fel. Să fiți fericiți, dragii mamei, cumplit de fericiți. Peste măsură. Fără limite. Și sănătoși deplin. Vă iubesc!
O mamă fericită.
16/08/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu