Sunt niște zile superbe de vară. Încet, încet, îmi revin. Și gustul, și mirosul și pofta de viață. Am un mare noroc, că pot ieși cu bițigla mea peste tot. La capelă cineva a aprins o lumânare mare, ce s-a topit și s-a scurs pe jos. Am vrut să curăț, apoi m-am răzgândit. Arată chiar bine. Doi pescari într-o barcă stau nemișcați. Nemișcată-i și reflexia apei. Mănânc mure. Fac poze. Inspir și expir. Aerul e curat. Soarele apune din ce în ce mai devreme. Se răcorește. E perioada perfectă de urmărit Perseidele. Cred că la noapte asta o să fac, o să dorm pe terasă, o să număr stelele căzătoare și-o să-mi pun dorințe. Multe, nenumărate. La fel ca anii trecuți, când o să văd dâra luminoasă lăsată pe cer, o să șoptesc: „Doamne ajută!”. Pentru că atunci când Dumnezeu îmi e alături, se împlinesc toate dorințele. Chiar dacă-s nenumărate.
Cu drag și cu iubire,
05/08/2024



Lasă un comentariu