Azi este cea mai fierbinte zi a verii, aici. Acum sunt 34 de grade, la aproape șapte seara. De două nopți vânez Perseidele, am „strâns” câteva dorințe. Adorm acolo, în șezlong, plutesc între starea de veghe și adormire. Mă simt între cer și pământ, ca și cum aș fi suspendată în timp, când deschid ochii și văd bolta sclipind. Am nevoie de câteva secunde să mă dezmeticesc, apoi ațipesc iar, cu ghemotocul meu negru în brațe. Ador nopțile de vară, când toți dorm, când lumea se liniștește, când doar stelele deasupra noastră veghează. Când țânțarii și spatele înțepenit mă gonesc în casă, arunc o ultimă privire spre bolta cerească, sperând să mai văd dâra luminoasă lăsată de-o stea căzătoare. Sau meteorit, denumirea corectă nu mă (prea) interesează. Mereu uit diferența. Oricum, pentru mine nu (prea) contează. Contează că-i anotimpul meu favorit, că-i cald, că am parte de niște nopți superbe, splendide, de vară…