Nu-mi plac așteptările. N-am fost niciodată o persoană plină de răbdare. Inițial am scris răbdătoare, dar apoi am șters. Nici acum nu-s mulțumită de cum sună dar, mă rog, ce vreau să zic este că așteptarea mă înnebunește. Să aștepți rezultate de la analize și scan-uri fără să o iei pe arătură, e cam greu. Și să treci prin asta iar și iar, e ca o tortură. Antagonic, vrei să criogenezi clipa de față, când încă știi că totul e ok, dar vrei și să te teleleportezi în momentul în care afli rezultatele, să poți răsufla ușurat. E derutant. Agasant. Nu-ți convine nimic. Totul te enervează. Ți-e foame dar și greață în același timp. Ești obosit, dar nu poți să dormi. Vrei să nu te gândești acolo, faci de toate, te rogi, scrii, citești, ieși la plimbare, orice-ți mai abate gândul, dar, constant, reapare. Ca un fior rece prin inimă.

Nu-mi plac așteptările. Nu mi-au plăcut niciodată. Dar acum le detest.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

17/07/2024