Furtuna așteptată a trecut. Prin unele locuri a făcut prăpăd, aici a fost destul de bine. A plouat cu îndârjire, cu tunete și fulgere, torențial, dar nu s-au rupt copaci sau stâlpi de iluminat. Acum cerul s-a mai limpezit, cât să văd colțul de lună aninat de cer. Azi n-am ieșit mai defel din casă. A fost sufocant. Max n-a vrut să mergem la plimbare, cele 27 de grade l-au făcut să stea mai mult cocoțat în pat, pe așternuturile răcoroase. În casă a fost perfect, 23 de grade. Sunt într-o stare de nu știu cum s-o descriu. Aș opri timpul în loc. L-aș face să se scurgă mai lent, atât de tare-mi plac zilele astea de vară. În ciuda bufeurilor care nu mă slăbesc, cu tot cu cele 27 de grade și-apoi furtună, ador fiecare moment. Mirosul arșiței amestecat cu cel de ploaie, tihna zilelor, rufele uscate afară, culorile, florile, liniștea nopților și cântecul păsărilor, tot, dar absolut tot mă încântă. Timpul liber nu-mi ajunge. Vreau mai mult și mai mult. Să fac tot ce-mi doresc: să scriu, să citesc, să fac curățenie, să plec în vacanță, să zugrăvesc, să mă plimb, să creez lumânări parfumate… Doamne, câte-s pe listă!
E vară, anotimpul meu preferat. Și timpul parcă nu îmi ajunge…
Cu drag și cu iubire,
09/07/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu