– Vai, Aura dragă, da’ ce te-ai îngrășat! Ce-ai pățit?
– Ninica. Sufăr cu glanda. 
O laie! Adevărul gol-goluț e că trăiesc după bunul meu plac, asta am pățit, și mă șterg în… știți voi unde, cu părerea lumii. „Sufăr” de glanda miserupistă. Am învățat să fac ce vor mușchii, pardon, grăsimile mele să fac. Am fost bugăt o așchilopată, iacă-tă, acum vreau să știu și io cum e să ai greutate, no! Destul m-a bătut vântul, acum, dacă vrei să mă urnești, trebuie să depui efort, nu glumă! 
Îmi amintesc de cucoana care m-a împins odată, de era să mă răstoarne cu totul, la 50 de kile nici nu era tare greu. Ha, acu’ aș vrea s-o văd cum transpiră, încercând. Nu vă îndemn la lâncezit, Domne feri, faceți sport, fiți activi, mergeți la sală, mișcați-vă și păstrați-vă corpul fit, bravo, vă felicit, dar io am făcut sport destul, am alergat, am înotat, am mers la sală, am jucat badminton etc. și-o să fac iarăși când va fi vremea s-o fac, până atunci mă bucur de corpul meu așa cum e și-l iubesc de nu mai pot, cu tot cu îngrășatul de care mereu se găsește cineva să-mi amintească. Da, m-au îngrășat toate părerile necerute, toate greutățile și suferințele îndurate și toate emoțiile intense. Da, am pus kilograme de frustrări, de furii și de frici. De trăiri. Trăirile Aurei. Pe care le duc așa cum pot. Dar mai ales cum vreau. Io. Și grăsimile mele. 
Cu drag și cu iubire,
11/06/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu