1. 2. 3…

3 secunde. Atât. Nu mai mult. Doar 3 afurisite de secunde. Să gândești în avans. Și e destul. Să preîntâmpini un accident. Să salvezi niște vieți. Ce-i atât de greu, oare? Cu Adi cred că și ăsta-i un motiv pentru care ne înțelegem bine, pentru că facem asta. Poate că la începutul relației n-o făceam, eram prea năvalnici, impetuoși, repeziți. Tineri. Dar în timp am învățat s-o facem, treptat. 3 secunde în care numeri în gând, tragi aer în piept, respiri, inspiri și-abia apoi spui ce vrei să spui, faci ce vrei să faci. Și, de multe ori, în alea 3 secunde tonul ți se îmblânzește, vorbele nu mai ies tăioase ca un brici și preîntâmpini cearta care-și mijea cornițele la orizont. 3 secunde în care vizualizezi ce s-ar putea întâmpla.

Pe o stradă îngustă, cu un singur sens, în pantă, tu conduci o mașină cu 100 km/h, pentru că ești sigur că altă mașină nu poate veni din contrasens, dar… după curbă, îți iese-n față un biciclist. Pe care, într-o fracțiune de secundă doar, îl faci una cu pământul. Terci.

Pe un drum închis, în natură, pe lângă apă, îți lași câinele de talie mare fără lesă, să alerge liber, pentru că tot drumul n-ai întâlnit pe nimeni, ești relaxat, liniștit, povestești cu mama ta, copilul doarme în cărucior, fetița aleargă pe lângă voi, e o duminică frumoasă, totul e minunat dar… te trezești în țipete și schelălăituri, totul e o învălmășeală de lăbuțe, strigăte, plânsete, pentru că din față vin doi oameni c-un cățel bolnav, pe lesă, care trec dinadins pe partea cealaltă când vă văd, parcă presimțind… Și uite cum o duminică frumoasă, liniștită, devine un coșmar. I-ai pus și tu lesa câinelui tău, însă un pic cam târziu. Câinele tău, chiar dacă tu crezi că-i pașnic și drăguț, smucește. Te ia pe nepregătite. Scapă. Atacă cățelul mic și bolnav. Într-o fracțiune de secundă, nu mai mult. Culmea, vă cunoașteți. Ești „kinezista” femeii care plânge cu sughițuri, strângându-și câinele-n brațe. Te respectă, te apreciază, v-ați împrietenit în multele luni de terapie, știi povestea cățelului bolnav, ea știe ce om mișto ești, corect și drept, dar… Uite cum, totuși, drame se întâmplă. De ce? Pentru 3 afurisite de secunde. În care n-ai gândit în avans. Doar 3.

Luați-vă nu doar 3 secunde, 10 măcar, în care gândiți-vă la repercusiuni. La ce se poate întâmpla. Preîntâmpinați accidentele. Gândiți în avans. Și salvați niște vieți. E oare atât de greu?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/04/2024