Mama naibii de treabă! Ce mi s-a acrit de vreme, de Belgia, de toți! Nu plec bine de-acasă că deja urechile îmi vâjâie de la vânt. Și ce vânt! Trece ca prin vată, până la pielicică. Simt cum îmi șiroiește apa pe spate și, în același timp, tremur de frig. Bițigla mai că nu nechează îndârjită, ca un armăsar nărăvaș. Clar, musai s-o pun la încărcat, bateria se golește rapid când pedalez contra vânt. Și ce vânt! Ce vă holbați? mă răstesc în gând la o turmă de bicicliști, pe care-i las să treacă înaintea mea pe podul îngust. Mămicuța voastră de bădărani, mormăi în continuare, nu v-a învățat nimeni să ziceți un mulțam, fir-ați ai naibii să fiți! Nici să salutați când intrați într-o încăpere nu știti, nici să urați „poftă bună” celor care mănâncă, nici „sănătate” când cineva strănută nu ziceți, doar vă holbați cu ochii ăia inexpresivi și vă pișați pe unde v-apucă. Halal! Am nervi. Sunt indispusă. De vreme, de Belgia, de tot. De răutăți. De bădarani. De netrebnicii. Cu greu, după ce-mi suflu mucii și-mi șterg lacrimile, reușesc să zâmbesc. Fir-ar a naibii de treabă, Auruc, nu mai înjura, nu-i frumos! Atâta nu știi?
Cu drag și cu iubire,
25/04/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu