La 2 ore și un pic, e un loc unde mă simt ca-n România. Cu dealuri, păduri, cascade, e o cu totul altă priveliște decât întinderea de aici, ca-n palmă, unde locuim. Belgienii zic cu mândrie că se duc „la munte”, e mult spus, vârful Munților Ardeni e de-un amărât 694 m față de cei 2544 ai Moldoveanului nostru, din Carpați. Dar e o schimbare plăcută de peisaj să pleci în Ardennen, fie și numai pentru un weekend. Nu știu dacă mi-ar plăcea să locuiesc permanent acolo, o vreme cred că ar fi plăcut și interesant dar, după un timp, ar apărea nu plictiseala, am destule de făcut, cât mai degrabă sațietatea de pustiu. Pentru că e pustiu. Mai ales acum, când încă nu e sezon, e puțină lume. Însă e tare frumos. Am găsit în apropierea casei în care am stat un lac de o culoare cum încă n-am mai văzut. Ceva între turcoaz și verde, o splendoare. Cascada Coo, dublă, am mai văzut-o, dar de data asta, fiind și soare, a fost și mai deosebită, formându-se un curcubeu. Mereu mă impresionează forța apei, e uluitoare, e o etalare de putere care nu-ți dă de ales, decât să te cutremuri un pic, de frică, și să o admiri.

A fost o ieșire binevenită. Un răsfăț. O schimbare binevenită de peisaj. Pe care, dacă veniți în Belgia, e bine să nu-l ratați.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/03/2024