Hai să lămurim ceva. Nu-l mai urăsc pe ex, dar nici pe mine, cum am făcut-o multă vreme. Am scris despre asta https://aurablupu.com/2020/08/04/
Exul e un subiect, pentru mine, închis. La fel ca ușa spre trecutul acela dureros. O redeschid doar când văd suferință asemănătoare, pentru că empatizez. Trecând prin abuz, știu ce mult înseamnă o vorbă blândă, un îndemn, o susținere. Un exemplu că se poate ieși dintr-o relație aparent fără ieșire, că există speranță. Militez în felul meu, nu pentru egalitate, n-are cum să fie, ci pentru educație și schimbarea mentalității, dar… Ador să fiu femeie. Acum. Când eram copil, mi-am dorit să fiu băiat. Când am mai crescut și am trecut prin fel și fel de experiențe neplăcute prin autobuze, prin locuri întunecate și pustii, cu indivizi libidinoși și spurcați, la fel. Când exul mă altoia temeinic, iar. Acum nu. Acum iubesc să fiu femeie, să fiu cea slabă, cea protejată, cea alintată, iubită, dorită și răsfățată, îmi place la nebunie să fiu miorlăită, bibilită și mădărită. Pentru că să fiu puternică, hotărâtă, curajoasă și temerară m-am cam săturat să fiu. Am obosit să fiu. Am venit pe lumea asta într-un corp de femeie și, în sfârșit, sunt recunoscătoare c-am venit astfel. Îmi iubesc acum corpul imperfect, ridat, plin de cicatrici, cu șuruburi prin oase și cu părți lipsă, rotofei și durduliu mai mult ca niciodată. Mai mult decât atunci când era fit, tânăr și cu toate părțile la locul lor. Nu mă mai plâng că-s doar o muiere și nu-s ficior pentru că, să fii femeie, e o binecuvântare. Femeia dă naștere pruncilor, e un miracol, e parte din Facerea Lumii, e o minune. Acum așa simt. La fel cum pentru exul nu mai simt nimic. Nici ură, nici milă. L-am iertat. Deplin. Îi mulțumesc pentru cei cinci ani petrecuți împreună, nu contează cum, a fost și alegerea mea, nu? Iar pentru cei doi feciori superbi pe care mi i-a oferit, îl iubesc. Nu în felul ăla romantic, evident, ci ca de la un suflet la altul. Simplu. Pur. De ce am scris toate astea? Pentru că asta este de fapt schimbarea la care ar fi fain să aspirăm, să ne-o dorim. A mentalității noastre, a fiecăruia în parte. Așa înaintăm, așa ieșim din Evul Mediu și nu mai persistăm în tipare vechi. Când reușim să înlocuim ura cu iubire. Când suntem capabili să-i iertăm pe cei care ne-au provocat cea mai adâncă suferință. E greu, e dureros, e un proces lung. Dar e posibil. Și știți ce este cel mai fain? Nu doar că schimbi ceva, te și vindeci. Te eliberezi. Și nu doar pe tine, ci și pe copiii tăi.
Cu drag și cu iubire,
22/02/2024
P.S.
Nu știi ce cadou să-i faci de Dragobete?
Simplu: cărțile mele sunt la un click distanță.
Tu te dai cult, ea se dă intelectuală, io mă dau scriitoare.
Everybody happy.
The end. ![]()
![]()
![]()
Mulțam.
Cărțile mele le găsiți aici ![]()
![]()
![]()
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici ![]()
![]()
![]()
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu



Lasă un comentariu