Chiar dacă mă simt ca o cloșcă pe ouă, dispariția durerii, în nicio jumătate de oră, e tot ce contează. Descoperirea pernuței minune, Kersepitje – Kersenpitkussen, m-a salvat de durere de multe ori. Când săgeți otrăvite-mi trec prin mijloc, radiind spre rinichi și ceafa mi se înțepenește, mulțumesc că am dat de banalii sâmburi de cireșe, strânși într-un săculeț. Aur curat sunt, nu doar sâmburi. Căldura binefăcătoare se răspândește, treptat. O scot de sub bazin și-o mut la ceafă. Ce bine e! Plătesc acum bufeurile și statul cu geamul deschis. Ochii mă strâng. Ploapele-s grele. Azi a fost umezeală, frig. Mohorât, gri. O oboseală copleșitoare plutește în aer, mulți oameni se plâng de moleșeală și apatie. De-un „fără chef” general. Io, ca de obicei, îmi schimb starea schimbându-mi culoarea. Ta-naaa. Oboseala-mi dă târcoale, dar nu mă las. Ce noroc c-am dat de „kersepitje”, săculețul minune! Voi cum scăpați de durere? Ce remedii aveți?
Cu drag și cu iubire,
30/01/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu