Zâmbesc din senin. Nodul din piept a dispărut. Durerea parcă a luat-o cineva cu mâna. Frigul mușcător a fost înlocuit de-o adiere mai blândă. Azi-noapte m-a înnebunit zgomotul unei cutii purtată în sus și-n jos pe stradă de vântul turbat, zdrăngănind și scrâșnind pe asfalt. Am reușit să adorm într-un târziu, de câteva ori mi-a venit să cobor și s-o vânez, doar ca zgomotul ăla să-nceteze odată. Simt cum ceva clocotește în mine. N-am răbdare. Vreau să fac multe și nu fac nimic. Mă-nvârt fără rost prin casă. La serviciu gândul îmi fuge aiurea. Mă trezesc zâmbind din senin. Am chef să mă apuc de sport, să-mi consum cumva zbuciumul și energia. Bicicleta mă ajută, dar nu-i suficient. Vorbesc mult. Tac adânc. Suspin des. Și zâmbesc larg. Oare-i vremea asta de vină?
Cu drag și cu iubire,
22/01/2024
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu