Mirosul crinilor înfloriți mă întâmpină încă de intrare. Dalele strălucesc atât de tare încât am impresia că-s ude, proaspăt spălate. Pășesc cu grijă. Sunt însă doar foarte curate și lustruite. Zâmbesc. Îmi amintesc cum, pe vremea când lucram în mănăstire, lustruiam și eu podelele cu ceară, în genunchi, fără să mi se pară greu, nicio secundă. Murmuram paraclisul, îl știam pe de rost, de la cap la coadă. Și-acum îl știu, dar mă mai poticnesc. Am nevoie de practică. Admir vitraliile, sunt superbe, lumina filtrată desenează culorile lor pe pereți. Arhanghelul Mihail se luptă cu diavolul și-l învinge. Sub arcadele înalte pașii mei răsună, chiar dacă papucii mei au tălpile moi. Într-un colț găsesc crinii înfloriți, străjuind-o pe Maica Sfântă. La intrare e o icoană. O privesc cu bucurie, e caldă, frumoasă, blândă. Când ies afară îmi pun ochelarii de soare. Ochii-mi lăcrimează.
Cu drag și cu iubire,
30/09/2023
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu