Oricât de nedrept ni s-ar părea, de ce-ul îndreptat spre cer nu primește răspuns, revolta nu ne-ajută, frustrarea și furia nu îndreaptă lucrurile. Ești complet neputincios, la mâna destinului. Te simți ca într-un carusel. Când sus, când jos. Când plin de speranță și încredere, când dezarmat și demoralizat. Nu știu ce fel de psihic trebuie să ai ca să înfrunți și să treci boala și disperarea. Știu însă c-aș vrea să pot lua durerea cu mâna. Știu c-aș vrea să nu mai existe suferință și boală. Plâns și suspin. Amar și durere. E o utopie. O idee absurdă. Dar și absurdul ajută, în situații limită. Pentru că absurdul ăsta mai poartă un nume. Se numește credință.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

02/10/2023