Auzi șuieratul, dar nu știi de la ce e. Abia când te dezmeticești, realizezi c-a fost al unui glonț ce ți-a trecut, fluierând, pe lângă ureche. Și-abia apoi clachezi, abia apoi te prăbușești, hohotind, la pământ. Aseară am plâns, în sfârșit. De bucurie și recunoștință. Am aflat rezultatul biopsiei așa că vă pot scrie ce ne-a frământat de două săptămâni. Vlad a avut o tumoră care i-a fost îndepărtată chirurgical, nu vreau să intru în detalii, vă mulțumesc pentru sprijin și înțelegere. Prefer să nu scriu și nici nu vreau să pronunț cuvântul care pe mine mereu m-a speriat îngrozitor, important este că e bine și doar asta contează acum. Dumnezeu face miracole. Știu că e ciudat să folosesc cuvântul ăsta în împrejurările date, dar da, a avut noroc. 
Cu carul. A descoperit repede tumora, a mers imediat la medic și totul s-a desfășurat pe repede înainte. Radiografii, scanări, specialiști, internat, operat, rezultate în doar două săptămâni. Deja operația se vindecă frumos, poate conduce, elevii lui îl așteaptă cu nerăbdare, colegii profesori la fel. Dacă-mi mai puneam uneori întrebarea dacă am făcut bine plecând din România, acum nu mai e loc de îndoială, știu răspunsul fără drept de apel: DA.
Ne-a trecut glonțul șuierând pe lângă ureche. Dar am simțit că suntem protejați. Că sfinții părinți se roagă pentru noi, că sute de oameni ne sunt alături. Miracolele se petrec. Sub ochii noștri. Mulțumesc, Doamne. Mulțumesc. Și vouă, tuturor.
Cu drag și cu iubire,
07/09/2023
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu