„Velvet Gentelman”. Considerat initial fără talent, ajunge compozitor și pianist, îi cunoaște pe Picasso, Debussy, Ravel și Cocteau. Erik Satie, 17 mai 1866 – 1 iulie 1925.

„Nu renunțați la visurile voastre. Renunțați doar la cei care vă taie aripile.” – Trăirile Aurei.

Lipa-lipa. Târșâind șlapii și rotind plasa în care am prosopul de baie, mă îndrept agale, ca o rață, spre bazin. Trec prin piața plină de cafenele și oamenii se uită luuung, ei la mine, io la ei. Clipesc spre ei compătimitor, numa’ alcool îmi lipsește pe zăpușeala asta, și învârt sacoșa-n aer, legănând-o ba înainte, ba înapoi. Mă și văd lovind cu papornița capota mașinii ce vine prea repede spre mine, pe străduța îngustă, dar se oprește, șoferul fiind probabil intimidat de expresia moacei mele și sprâncenele ridicate. Și de papornița cu fluturi. Trec agale, ca o curcă înfoiată. Lipa-lipa, fac șlapii mei, chiar dacă nu-i trecere de pietoni. Ajung la bazin. Întind prosopul pe iarbă, dezbrac rochia, verific dacă toate cele-s la locul lor, zvîîîr, fac șlapii când îi arunc din picioare și mă duc desculță sub duș. Copiii țâvlesc*, se bălăcesc, se împroașcă cu apă, cucoanele stau rânjite la soare, altele cotcodăcesc de zor, bărbații-și umflă pectoralii și-și trag burta când trece câte-o jună pe lângă ei. De mine nu se sinchisesc. Da’ nici io de ei, ce-i drept. Intru în apa călduță și-mi încep turele de bazin. Umărul încă mă doare, nu trebuia să renunț la antrenamente și la sesiunile de kinetoterapie. Lipa-lipa, înnot ca o broască, altfel nu știu. Aș vrea să fiu și io grațioasă ca o sirenă, lebădă etc. Da’ nu-s. Surprind frânturi de conversație de fiecare dată când ajung în capăt, între două tanti care stau la murat, în loc să înoate. Una se plânge de consort, cealaltă ascultă. La prima tura aud ceva despre terapia de cuplu, la a doua că sunt în divorț. Are ochii în lacrimi. Nu simt gram de compasiune. La a treia tură au apărut altele două, mamă și fiică. De data asta stau mai mult, îmi fac și exercițiile de întindere, fata-i reproșează mamei că familia partenerului e mai bogată decât ei. Mama o contrazice, fata completează sec: „Noi o să fim bogați după ce muriți voi”. Apa e caldă, dar eu mă cutremur. Ies din apă, e curată si totuși, brusc, mă simt murdară. Mă limpezesc îndelung la duș, apoi ma întind pe prosop, așteptând să mă usuc. Lipa-lipa, fac șlapii mei, când mă întorc acasă. Rochia-mi flutură, sacoșa cu fluturi stă cuminte pe umărul citov*. Mă uit din intersecție spre casa mea. Ce bogată mă simt!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

14/08/2023

*a țâvli = a țipa

*citov = întreg, sănătos