Cred că fiecare clădire are o poveste de spus. Îmi place să mă plimb și să studiez casele, să observ schimbarile și să simt pulsul străzilor. Mergem în alte locuri, să descoperim alte orașe, alte țări și e bine, e frumos. Dar și în orașul, în țara unde locuim, sunt multe locuri și lucruri interesante de descoperit. Din clădirea din spatele meu a rămas, la un moment dat, doar fațada. Restul a fost demolat și-apoi refăcut. Internatul pentru fete și, separat, de băieți, plus mânăstirea, au fost transformate în școală și bibliotecă. Totul s-a modernizat în interior, dar ce-a fost frumos, s-a păstrat. Biserica impunătoare – Sint-Pietersbandenkerk – datează din sec. al VII-lea. Pe clădirea primăriei este o plăcuță pe care scrie „Gemeentehuis 1833”.
Sunt sigură că multe clădiri ascund povești tulburătoare, Hamme a fost un sat amărât, în care marea majoritate a populației trăia într-o sărăcie profundă, oamenii chiar au murit de foame. Ravagii au făcut și epidemiile de tifos și holeră, iar sărăcia s-a adâncit după spargerile de dig sau când bolile au atacat recoltele.
Mi-ar plăcea să aflu mai multe din acea perioadă. Istoria, zice-se, se repetă. Și cred c-avem multe de învățat din ea. Doar să vrem.
Cu drag și cu iubire,
03/08/2023
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu