Cred că am ajuns în faza în care recuperez tot (ne)somnul din anii trecuți. Nu doar că dorm, dudui! Dorm cu bale, c-o satisfacție și-o hămeseală de până și patul doarme cu mine! Cu ciudă mă mai trezesc să merg la baie, Max musai mă însoțește, la fel de hăbăuc și el, nici nu deschid ochii, chit că mai cercetez un colț c-un deșt, mai pipăi ușa cu capu’, mai ratez o treaptă… După ce susurăm suav la unison, ne-ntoarcem degrabă-n pat, nu care-cumva să fugă și, după ce ne felicităm reciproc (adică ne pupăm și ne mădărim unu’ pe altu’) că ne-am întors întregi, fără nimic spart sau rupt, ne cuibărim ca niște cloști pe ouă și-apoi să vezi, nenică, somn de voie! Mai ales când îl simt cum mi se lipește de coloană și-i simt răsuflarea de satisfacție pe gât, adorm instant! Insomniacii cred că înțeleg cel mai bine senzația despre care scriu io aici. Când ani de zile somnul ți-a fost chin, nu hodină, și-ai luat somnifere ca să poți funcționa cât de cât, să ajungi să dormi în halul ăsta, e ceva. Mai ales că și visezi! Când luam pastile mi se tăia filmul și gata, habar n-aveam ce visez sau rar de tot îmi aminteam ce am visat. Acum nu doar că visez, ba reiau și firul după ce mă trezesc și mă culc la loc, o saga întreagă, pot face un serial la care io-s și regizor, și scenarist și protagonist! Pe cât de neverosimile și de extraordinare sunt (ultima dată pe strada mea s-au mutat scriitori celebri, iar io-i ajutam să se integreze și să învețe limba!) pe-atât de faină-i senzația pe care-o am când mă trezesc. Ce-i drept, pe lângă starea aia de beatitudine, mă trezesc dimineața (pardon, către amiază) și cu ochii umflați de somn și părul vâlvoi, da’ mai contează?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/07/2023