O prietenă dragă îmi spunea că uneori nu-i vine să creadă cât de normală și obișnuită sunt. Că fiind (și) scriitoare, dacă nu m-ar fi cunoscut personal, s-ar fi așteptat să fiu cu totul altfel. Mai altfel decât sunt. N-am neapărat tabieturi când scriu, n-am nevoie de împrejurări speciale, de ritualuri sau de-o anumită stare. Inspirația-mi poate veni și când șterg praful sau gătesc, făcând lucruri absolut banale. De exemplu, fragmentul postat din cartea în lucru, l-am scris în minte, dând din pedale, când mergeam la muncă. Azi, stând cu staniolu-n păr, mi-a mai venit o idee. Toate mă inspiră, tot ce-i în jurul meu poate deveni un capitol dintr-o viitoare carte. O poveste surprinsă în autobuz, o grimasă, un zâmbet, o postură, un nor, un peisaj, o mireasmă, un sunet… toate sunt în vârful peniței mele, așteptând să le aștern. Uneori clocotesc, dau năvală, alteori se pitesc și trebuie să le caut. Inspirația vine și pleacă, fix așa cum are ea chef. Singură mea grijă este să observ. Și să fiu pe fază.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
25/07/2023