Nu vreau să am nici altă vârstă, nici să fiu în vreo altă etapă a vieții mele de până acum. Mă simt nu bine, ci extraordinar în pielea și-n forma mea de-acum, sunt împăcată și-n armonie io, cu mine. Nu zic că-s cea mai fericită, am destule momente când durerile îmi amintesc de vârsta mea, când oboseala mă răpune și puterile mă lasă. Dar, cu tot cu ele, nu m-aș întoarce-n timp. Tihna și liniștea de-acum, timpul petrecut doar uitându-mă în gol, dar care-mi umple sufletul de recunoștință și ochii de lacrimi, somnul odihnitor, fără pastile, bucuria când mă trezesc c-a mai început o zi, împlinirea și satisfacția când se sfârșește, sunt de neprețuit. Să nu vă închipuiți că am o viața boemă, lipsită de griji, sau că nu am probleme. Ba se strică mașina, ba se închide podul peste care merg la serviciu și trebuie să ocolesc, ba cel mic nu și-a luat carnetul, Max se îmbolnăvește, io behăi ca o capră de trei săptămâni, pe Adi-l doare umărul etc. Sunt destule. Și nici nu fac ca struțul, nu-mi îngrop capul în nisip, prefăcându-mă că nu există. Dar m-am schimbat mult, de mă mir io, de mine. Nu mă mai agit, nu mai consum energie, în loc să mă vaiet, caut soluții. Iar ce nu pot rezolva, accept. Asta e. Totul se întâmplă c-un motiv. Are cineva grijă de toți. Nu?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
11/07/2023