Aseară a fost tare plăcut. Am ieșit la plimbare și n-am întâlnit țipenie de om. Ce-i drept era deja către miezul nopții, însă la cât de luminos era afară, am fost convinsă că-i abia trecut de zece. Uit mereu cât de superbe-s aici serile în iunie, când și la miezul nopții cerul e încă luminat. Iubesc moliciunea lor, căldura care alternează cu răcoarea când trec pe lângă pădure, mirosul de lemn înfierbântat amestecat cu cel al florilor de tei. Max, simțindu-mi dispoziția ușor nostalgică, a mers cuminte, tăcut și el. Ne-am cuibărit la întoarcere pe terasă, direct pe jos, și-am stat acolo cu ochii-n puzderia de stele. Când și când suspinam la unison, inhalând mirosul inconfundabil de noapte de vară. Suntem atât de norocoși! Aș fi dormit acolo, știam însă că Adi o să se sperie când n-o să mă găsească-n pat. Poate-l corup în seara asta și-l conving să dormim afară. Iar dacă nu eu, poate căldura. Cu jaluzelele și draperiile trase, e foarte cald. Afară-s 31 de grade, în casă-s 25. Aș fi vrut să merg la mare, însă nu s-a putut. Încă învăț să accept când ceva nu-mi iese, așa cum îmi doresc. E greu. Dar știu c-o să reușesc. Racul încăpățânat din mine nu se dă ușor bătut.
🦀😉🦀

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
25/06/2023