Mă uit cum apune soarele și-aș vrea ca, odată cu el, să dispară și grijile. Stresul. Bătăile de cap. Problemele. Răutățile. Mă întreb deseori cum pot merge unii la culcare, liniștiți, știind c-au făcut ceva rău. Eu nu pot să adorm chiar și numai că am gândit ceva rău despre cineva, darămite să-i provoc o supărare! Mă zvârcolesc în pat și mă întorc de pe-o parte pe alta și nu pun geană pe geană! Aș vrea, de multe ori, să fiu mai nepăsătoare. Să nu mai pun la inimă. Dar, odată cu nepăsarea, mi-e frică și că n-aș mai știi apoi să apreciez frumusețea unui apus de soare. C-aș trece nepăsătoare pe lângă el. Așa că mai bine rămân sensibilă. Și mă uit cum apune soarele, dorindu-mi ca, odată cu el, să dispară răutățile. Grijile. Stresul.
Ducă-se, pe pustii!
Cu drag și cu iubire,
08/06/2023
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu