Nu ne înțelegem mereu bine, acum stăm și povestim pe canapea, imediat aud bufnituri pe sus, după ce le zic să-și mai strângă prin camere. Mă ceartă când dau jos orteza și fac prostii, de parcă rolurile-s inversate, io le trimit mesaje să dea sonorul mai încet în camerele lor, după ce eu și Adi ne punem în pat. Râdem, glumim, ne și distrăm. Avem zile și zile. Dar ca orice mamă cu copiii ei, avem și discuții, nu suntem mereu în armonie. Ca-n orice familie, există și tensiuni, diferențe de opinie. Știu că nu suntem perfecți, știu că am făcut multe greșeli, că n-am reușit să fiu mama perfectă, ideală, care-mi imaginam c-o să fiu când eram însărcinată cu ei. Dar mai știu că mereu i-am iubit. Și mereu o să-i iubesc. Doar sunt fiii mei. De care sunt mândră, cu care mă mărețesc, pe care-i susțin și-i sprijin, indiferent ce vor să facă. Pentru că am înțeles într-un final că asta e tot ce au nevoie copiii tăi: să fii acolo când te caută.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/11/2022