V-am zis că mă apuc (iar) de alergat? V-am zis. 😁 Mare bucurie mare c-am reușit azi. Nu mult, nu tare, dar destul. Pentru început a fost chiar bine. E adevărat că fac acasă exerciții de 2 săptămâni, mi-am dezmorțit încheieturile și mușchii și mi-am pregătit, măcar așa, un pic, corpul. M-a ajutat și faptul c-am topit vreo 4 kg, fără dietă, doar mâncând mai puțin. Știți voi, să te ridici de la masă înainte de-a fi sătul. Îmi place tare să-mi simt mușchii lucrând, să-mi simt corpul ceva mai ușor, mai viguros, de tras aer adânc aerul în piept nici nu mai vorbesc, e bucuria maximă că pot să respir ca lumea din nou. Tusea aia agasantă a dispărut cu greu, am încercat toate rețetele, toate remediile, dar a fost nevoie de timp. Și de odihnă. De-o vreme petrecută fără stres. Pentru mine asta face minuni. Liniștea și calmul. Mișcarea în natură. Reconectarea dintre minte și corp. Când mintea ascultă ce corpul transmite, când nu se mai împotrivește și nu mai ceartă cu el, nu-l mai forțează, lucrurile se liniștesc. Nu-i tocmai ușor. Deși am trecut de nenumărate ori prin același proces, mintea asta-i uneori greu de învins. Azi am reușit să alerg din nou. După multă pauză, am făcut primul pas. Și Doamne, ce bine a fost!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
29/01/2022