Mă trezesc greu, Max azi-noapte iar ne-a tulburat somnul. O lumină rece, prea albă, îmi invadează ochii. Îi strâng și mă încrunt. Soarele, dimineața, de obicei mă bucură, azi ceva din strălucirea lui mă irită. Chiar și sub plapumă mi-e frig. Mă ridic din pat la fel de greu, ochișorii de tăciune mă supraveghează, încă somnoroși, iar o codiță se mișcă agale. Nici el nu prea are chef să se de-a jos din pat. Trag draperiile și oftez. Mda, acum știu ce mă irita, strălucirea zăpezii din aprilie. Cerul se-ntunecă brusc și-ncepe iar să ningă. Potop de granule, nu de fulgi, cade din cer. Parcă-i sfârșitul lumii. Măcar următoarea să fie mai bună, sper.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
06/04/2021