#twilight

Momentul meu favorit, când ziua se îmbină cu noaptea iar copacii-și dezvăluie secretele; se văd în toată goliciunea și splendoarea lor: fiecare frunză, fiecare ramură, fiecare crenguță e desenată perfect, pe-un cer albastru-sângeriu. Vezi toate detaliile, e o claritate, o limpezime și-o liniște asurzitoare.

Vântul nu bate-n amurg, atunci până și el tace…

Casiopeea, Ursa Mare, Jupiter încep să se vadă pe cer.

E seară târzie, caldă, de vară. E încă vacanță, întâlnim în plimbarea noastră târzie copii ce încă-s pe lac, cu bicicletele, la pescuit.

Liliecii-s fac de cap, umbre tăcute, fâlfâie-n zbor doar atât cât să-ți facă pielea găină, să te facă să te zgribulești. Știi că-s inofensivi, dar totuși apare întrebarea: dacă o să mi se-ncâlcească în păr?

Amurg. Când ziua se-ngână cu noaptea. Se tachinează, se mădăresc: e zi, ba nu, e noapte, ba-i lumină, a, nu, e întuneric!Momentul meu preferat. Pentru că atunci este posibil orice.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

24/08/2019

2 răspunsuri la „Amurg”

  1. Acum chiar îmi dau seama că e într-adevăr cel mai frumos moment. Și cum altfel, odată ce prefigurează dragostea, unirea dintre bărbatul-zi și femeia-noapte? Zice-se că soarele și luna nu se întâlnesc pe cer, dar sunt seri când poți vedea și fenomenul acesta. De-o parte a bolții este luna ce răsare și tocmai la capătul celălalt, soarele care apune. Și florile tocmai atunci își deschid și mai intens mirosul, sporind magia clipei… Ce încântare!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendințe