Credeam că-s învățată cu canicula. Mergeam la sapă, la mălai, de dimineață până seara, în arșiță, iar la fiecare lovitură cu sapa, în pământul tare și uscat, mă gândeam: „Oare mai îi mult până la capătul șirului de mălai? Oare n-apare vreun nor? Oare nu dă Dumnezeu o pală de vânt?”. Câteodată mai dădea, câteodată nu, dar rezistam. Ajungeam în capăt, făceam o țâră de pauză, beam câte-o-nghițură de apă coclită, și-ncepeam alt rând, alt „șir” de mălai… Priveam în zare și aerul vibra de la căldură, vedeam cum valurile fierbinți se ridicau din pământ. Cu sapele în spate, obosiți, transpirați, murdari și plini de praf ne-ntorceam seara de la câmp. Acasă o luam de la capăt. Aveam de adăpat și de dat mâncare la animale, de adus apă de la fântâna lui tanti Olga de peste drum (6-8-10 găleți, s-ajungă și de spălat pentru toți, și de adăpat), de făcut ceva ușor de mâncare, de pus hainele la înmuiat, apoi de-nchis găinile și, în sfârșit, după îmbăiatul rapid într-un lighean, mergeam la culcare. Dormeam duși. Nu ne era prea cald, n-aveam nevoie de ventilatoare sau de aer condiționat. În câmp, în plin soare, nu foloseam tot felul de creme protectoare, cu spf de 50 sau nu știu ce ochelari de soare speciali. Nu ni se făcea rău de la statul la soare, de insolație nici nu știam. Ce-i drept ni se duceau câteva rânduri de piele, iar primul „prins de soare” îl tratam cu „groștior”. La 44 de grade umblam bine-mersi pe-afară, fără să am senzația asta de acum, de sufocare, de caniculă insuportabilă. Azi, cele 42 de grade au fost foarte greu de îndurat. Iubesc căldura, iubesc vara, dar azi și ieri și-alaltăieri a fost cumplit. Nu este aer, sau, dacă e, e irespirabil. Este caniculă. Și-s învățată de când mă știu cu ea. Dar nu pot să nu remarc diferența dintre cele 44 de grade de-acum vreo 2 ani, când disconfortul termic era mare dar totuși suportabil, cu cele 42 de grade de azi când mai că nu am leșinat. Știu. E cald. E vară. Dar ceva nu-i în regulă cu arșița asta. E sufocantă. Arzătoare. E totuși parcă „prea”.
Cu drag și cu iubire, Aura.
02/07/2019
Cuzdrioara.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu