Acumulăm frustrări. Adunăm nemulțumiri. Strângem supărări.

Nu cred că-s mulți cei care reușesc să fie-n echilibru și-ntr-o stare ZEN permanentă. Omu’ de rând se lovește zilnic de stări negative. Pe care nu are întotdeauna timp – sau posibilitatea – să le rezolve pe loc și imediat. Și-atunci le acumulează, le depozitează.

Asta până când nu mai are unde, că s-a umplut paharu’ și-i musai să-l golească.

Vine momentul când preaplinul răbufnește.

Din păcate și de cele mai multe ori măgăoaia pică-n cârca celui care n-are de fapt nicio vină.

Nu m-aș fi gândit la asta dacă n-o pățeam și io. 🙂  Știți voi, tăt pățitu-i priceput. 😉 Eh, pricepută nu știu cât sunt dar știu că m-a deranjat foarte tare. Și când ceva mă sâcâie, musai să văd de ce. Și scormonind io cu drag și spor prin labirintu’ minții mele, am dat de momentul cheie, „aha”-ul clarificator. Păi cum…