Cât de ușor strigăm un „Huo!” în loc de-un „Bravo!”.
Cât de ușor punem o piedică în loc să-ntindem un pahar cu apă!
Cât de ușor demoralizăm în loc să aplaudăm!
Și doar ca să primim noi confirmarea că nu se poate. Nu-i posibil.
„Vezi, de asta n-am reușit nici io, că nu se poate!”.
Ba se poate! TU poți! Dacă-ți dorești din suflet, e posibil orice.
Nu-i mai asculta pe chibiți, pe scuipătorii de semințe. Ăștia-s cei ratați. Cei învinși. Cei resemnați.
Tu urmează-ți – și protejează-ți! – visurile. Ascultă-ți intuiția. Vocea sufletului, care știți ce e, nu? E șoapta lui Dumnezeu.
Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu poți face ceva!
Cei care n-au reușit o să-ncerce să-ți pună bețe-n roate și să te descurajeze și pe tine.
Din invidie, din răutate, din dorința de-a-și confirmă lor că nu-i posibil, oricare-ar fi motivul ce se ascunde în spatele descurajărilor lor, nu-i asculta!
Dacă tu simți că poți, mergi înainte! Ascultă-te pe tine, nu pe ceilalți!
E ușor să stai pe margine și să chibițezi, să-ți scuipi îndoielile, nesiguranțele, nereușitele în cârca celui care se zbate să răzbată. Să-l huidui în timp ce ăla aleargă cu limba de-un cot, deja încercat, deja obosit, la un pas de linia de sosire, iar tu să-i strigi: „Lasă bre, nu mai încerca, ce mare scofală crezi că faci? Ajungi acolo da’ tot n-o să fie mai bine! Ce, crezi că io n-am încercat? Și n-a fost nimic! Alergi după miraje, hai mai bine lângă…
Vezi articolul original 162 de cuvinte mai mult
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu