Înheredeală

mai 15, 2018

3 – 4 minute

No hai să vă povestesc ce-am pățît io ieri.
Învăluită cu promo-ul cărții, înheredietă (pentru necunoscătorii limbajului ardelenesc, adică preocupată 😜) cu ea și emoționată de nu mai știem nici cum mă chiamă, arunc uochii pă ceas și ioi, era unu după-amiază deja!
Și-mi amintesc că io trebe să mă duc la lucru, de la jumătate la doi…
No Auruc, fuguța la baie, spală-te, îmbracă-te, suie-te pă
bițiglă și dă din pedale cu drag și spor, ca să nu întârzii…
Ajung la vreme, m-apuc de lucru și numa ce mă ie cu
îmbătăciuni da cap…
No, da’ amu ce bai mai îi? Că doră lucrând mi-o mai trecut din emoții!
Pă când mă uit la ceas, aprope tri… și-mi dau sama că io
n-am mâncat nimica tătă zîua!
Apăi cum nu m-oi îmbăta de cap?

Ce vreau io să vă zîc este că atunci când faci ceea ce-ți place, când uiți cum trece timpul și nici apă sau mâncare nu-ți mai trebe, no atunci știi că ți-ai găsit rostu’ pă pământu’ aiesta.

Oameni buni, dragi și de ominie, n-am cuvinte destule să vă mulțumesc!
Facebook-ul m-a informat mai-nainte că sunteți peste 1000 cărora vă place pagina me.
Să dea Dumnezeu să fiți și mai multi cei care-și găsesc alinare în cuvintele scrise de mine, care-și găsesc speranța și bucuria citindu-mă.
Și vă doresc să vă găsiți și voi ce mi-am dat io sama ieri
c-am găsît: rostu’ pă pământu’ aiesta!

Anul trecut -14/05- am scris pe pagina personală:

„Cât bine îți pot face doar câteva cuvine: „O să fie bine”…
Să te lupți cu boala, cu spaimele, cu traumele, să alergi prin ceață căutând drumul spre lumină cu disperare și panică… și totul să capete sens când cineva-ți șoptește:
-O să fie bine…
Să simți dintr-o dată liniștea și pacea pe care le căutai, simțind că cineva-ți veghează drumul și că oricât de greu și întortocheat va fi, n-o să te rătăcești niciodată.
Pentru că acolo sus, cineva te veghează…”

Visul de ieri l-am transformat în realitatea de azi. Iar pe cel de azi în realitatea de mâine…
Acesta este motto-ul după care-mi călăuzesc viața de 6 luni…
De 6 luni, pas cu pas, cătinel-cătinel, începătoare și neștiutoare am pășit pe-un drum incert. Nesigură, plină de temeri și ezitări, m-am aruncat în gol. În necunoscut.

S-au împlinit 6 luni de când am început să scriu.
Azi visul meu este realitate. Palpabil. Real.

Un vis care-a devenit realitate ȘI datorită ție Adișorul meu.

M-ai susținut, m-ai ajutat, m-ai sprijinit, mi-ai suportat toanele, mi-ai șters lacrimile, m-ai protejat și m-ai ambiționat, m-ai scos la badminton când eram năucă de atâta scris, m-ai hrănit când uitam să mănânc, m-ai trimis la culcare când pierdeam șirul orelor în noapte, târziu…
și mai ales m-ai iubit cum nimeni nu m-a mai iubit vreodată: necondiționat.
Cartea asta ți-o dedic ție, sufletul meu pereche și tot ce-ți pot promite e să încerc să-ți răsplătesc iubirea.

C-o țâră de sfială, c-o imensă bucurie și cu multă iubire vi-l împărtășesc:

„Trăirile Aurei”
de Aura B. Lupu

Va țuc cu drag și foc pă tăți!

Aura B. Lupu

Cartea poate fi comandată de către cei din România prin link-ul atașat, se trimite de către editură prin curierat la adresa dorită iar cei din diasporă o pot cumpăra de pe Amazon.
Și bineînțeles poate fi achiziționată și la cea de-a XIII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest (30 mai – 3 iunie) pavilion B2, Romexpo, București. Expo Book Title
Vă mulțumesc din suflet tuturor! ❤ ❤ ❤