Obosită, cu părul încă ud, am ieșit pe terasă. S-a răcorit puțin. Rufele s-au uscat azi rapid, am scos afară și blănurile, să nu vă-nchipuiți că am de nurcă, vulpe polară sau mai știu io ce blănuri scumpe, de îmbrăcat, sunt din astea de oaie, cumpărate din România, de pus pe jos, sunt covorașele lui Max. De când mă știu mi-a plăcut să însoresc totul, așternuturi, plăpumi, pături, perne etc., se schimbă apoi și mirosul în casă, parcă aș fi prins soarele și l-aș fi împrăștiat prin odăi. Belgienii n-au obiceiul ăsta, ei uscă totul în „droogkast” – mașina de uscat, am și io una, dar vă spun drept, n-o prea folosesc. Nici acum, de când prețurile au urcat până-n cer, dar nici înainte, nu-mi place mirosul, cu tot cu șervețelele parfumate prefer aroma de-afară, de aer curat, de vânt și soare. Am copt și-o plăcintă, nu trebuia, dar nu m-am răbdat, aveam deja foile în frigider. Stau în bătaia vântului cald, părul e aproape uscat, rufele strânse, blănurile mi-s însorite. Sunt obosită, dar o oboseală din aia, tihnită, plăcută.
Cu drag și cu iubire,
18/06/2022
Pe la frigidere alt cuplu căuta înghețată de banane, mai încolo un grup de bărbați lua bere. În fața mea, la casă, tot români. Da, azi, la Lidl-ul din Hamme, m-am simțit ca-n România. A fost fain. Și interesant… 
Spre amuzamentul trecătorilor, bineînțeles. Pare-se că temperaturile ridicate sunt singurele care-l epuizează, e prima dată când bateriile i se descarcă, n-am crezut că-i posibil să nu mai vrea să se joace cu mingea. Bine, nici noi nu suntem mai breji, tot obosiți, sleiți de puteri și c-o durere ușoară de cap am ajuns acasă, bine că nu ne-am dus pe unde-am planificat, că nu știu zău cum mai ajungeam. E o căldură ce te stoarce de vlagă, te moleșește și te toropește, și noi, la fel ca Max, căutăm acum doar umbră și răcoare. Azi, ceva a fost neobișnuit. Dar tot fain a fost.
Nu aștepta să ți se recunoască o calitate. Tu știi c-o ai. N-ai nevoie de confirmări. Nu aștepta o zi anume când să fii fericită. Fii ori de câte ori te trezești. Nu aștepta un te iubesc. O îmbrățișare. Un sărut. Dacă nu vin de la sine, dacă trebuie să le ceri, dacă trebuie să le aștepți, n-ai nevoie de ele, pentru că nu sunt sincere. Nu vin de unde trebuie, ci din obligație. Și-atunci mai bine te lipsești. Nu aștepta. Ia-ți. Oferă-ți. Răsfață-te. Satisface-ți mofturile cele mai ridicole. Și știi de ce? Pentru că meriți. Pentru că ești. 
