În această noapte cerul este luminat de o Lună Plină specială, deosebită, care are loc în această zi o dată la 19 ani, deci lumea nu va mai vedea acest fenomen până pe 31 octombrie 2039. Nu este o Lună Plină obișnuită, oarecare, ci a doua din luna octombrie, tocmai de aceea a primit denumirea […]
„Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat.Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită.Într-o zi, când tata îi zice:– Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și […]
Mă plâng io și mă vaiet când trebuie să fac și să dreg, să rezolv probleme inerente care apar, dar azi mi-am dat seama că nu am de ce. Din contră, ar trebui să fiu recunoscătoare că pot încă să o fac… Azi am fost la farmacie, la sindicat, la poștă, la biserică și la […]
Ieri era să fac infarct. Așa spaimă n-am mai tras demult, mi s-a oprit inima, n-am fost în stare apoi să stau în picioare, tremuram ca varga, eram albă ca varul și-mi venea să vomez. Dimineață m-am trezit destul de bine, o durere prin umărul drept mă înțepa enervant, coborând până în braț, dar când […]
„Fasolică, cum te tiamă?Și frecată, și cu zamă!” De fapt, azi mă cheamă iahnie și ardei umpluți. De fiecare dată când gătesc „păsulă” (adică fasole), îngân în gând cele două versuri. Și râd. Le știu de la bunica și-mi amintesc și râsul ei. Și ochii precum două stele, încrețiți la colțuri. Iute, aspră, cu mișcări […]
N-am nevoie de aprobarea ta, ca să mă simt autentică. N-am nevoie de aprecierea ta, ca să mă simt reală. N-am nevoie de îndemnul tău, ca să am curaj. N-am nevoie de prietenia ta, ca să mă simt specială. N-am nevoie de nimic de la tine, tot ce-ai putea să-mi oferi, eu am deja. N-am […]
M-am trezit azi cu patru (sau au fost cinci, oare? Nu mai știu) mascați la ușă. Trimiși de vecina mea, scumpă și dragă. 😁 Am mai pomenit io de ea, când au apucat-o bâzdâcii văzând că ne lucrăm la acoperiș. https://aurablupu.wordpress.com/2020/06/05/pana-aici/ De ailaltă, de turcoaică, m-am scăpat, s-a mutat, Doamne-Doamne le rânduiește pe toate, întotdeauna. […]
Vântul mugește furios, îndârjit, m-am uitat de pe balcon o clipă, afară, și-am tras repede draperia, înfrigurată, încercând să pun o piedică, cât de subțire, între mine și urgia de dincolo de geam. Vuietul lui însă mă însoțește și-n pat, de sub plapumă aud cum furtuna îndoaie copacii și răscolește frunzele, sinistru și sunând a […]
Magazine care dau faliment unul după altul, cunoștințe și prieteni în spital, infectate, în stare gravă sau mai puțin gravă, oameni speriați, înrăiți, prinși în drame fără sfârșit, rămași fără locuri de muncă, fără venituri, cu copiii acasă, la capătul puterilor și trecuți de mult de limita răbdării, bilete de avion care nu mai pot […]
Oare de ce ne este atât de greu să recunoaștem când dăm cu bățu-n baltă și greșim? De ce ne este atât de greu să ne asumăm greșelile? Să ne cerem scuze? Să spunem un „Îmi pare rău!”? Iar scuza cea mai penibilă e că „Aaa, nu, nu asta am vrut să zic; aaa, nu, […]
Nu mai avem voie să ieșim afară (fără motive esențiale 🙄😳) între miezul nopții și 5 dimineața. Oare de ce? Cine umblă noaptea de-a lela, pe străzi? Sau câți oameni întâlnești în toiul nopții, dacă totuși ieși? Mă bucur că toate astea nu s-au petrecut acum doi ani, când ieșeam cu Edi afară din oră în […]
Am acceptat să mă desconsideri, să mă minți, să mă jignești, să mă înșeli, să ștergi pe jos cu mine, să mă bați, să mă lovești și mă umilești. Am acceptat să-mi spui că-s proastă, că nu-s bună de nimic, că fără tine asta sunt, un zero, un nimic. Am acceptat să-ți împlinesc dorințele, să-ți […]
Multe poate duce și îndura un suflet. Multă durere și tristețe poate încerca o inimă. Și multe lacrimi pot curge din ochii ce-ar trebui să plângă doar de bucurie. Dar totul are un sfârșit, orice are un capăt și nimic nu durează o veșnicie. Și răbdarea, și durerea, și lacrimile odată și-odată se termină, seacă, […]
Știți ce-i mișto pe lumea asta? Care gând e de-a dreptul reconfortant? Că totul se plătește, mai devreme sau mai târziu. Tot gândul rău, toate invidiile, tot ce credem că doar noi știm, ce ascundem cu mare grijă și fațada o poleim, când gândim urât și mocnim pe ascuns, când urâm dar ne prefacem că […]
Încă rețeta, remediul ăsta contră asteniei, a melancoliei de toamnă, n-a dat niciodată greș. De fiecare dată a funcționat perfect. Am scris deja despre asta, aici: https://aurablupu.wordpress.com/2017/11/20/curaj/ Pe mine, dacă vrei să mă pedepsești, nu-i nevoie de mare lucru, e suficient să mă ții în casă și-s gata, m-ai terminat. De azi, după trei săptămâni, […]
E o dimineață cețoasă, lăptoasă, cu-n soare anemic, timid, ce abia răzbate prin perdeaua groasă de nori. Nu-i o vreme care să te îmbie afară, e o senzație apăsătoare, lumea-i parcă sub o cupolă în care s-a împrăștiat ceva, un gaz, o substanță care te amorțește, simți totul ca prin vată, estompat, întârziat. Parcă ți-e […]
Îmi pare bine că mi-am găsit împăcarea. Fericirea și aia, dar știți cum e cu ea, e relativă. Când într-o zi ai câteva momente fericite, e bine. Dar să fii împăcat cu viața ta și cu tine însăți, e mare lucru. Când nu ești mulțumit cu existența ta, cu ceea ce faci în fiecare zi, […]
V-am zîs că mă duc cu bițigla pă coclauri? V-am zîs. Dusu-m-am? M-am dus! Și ioi, bine-am făcut! E o vreme perfectă, nici cald, nici frig, am văzut o mulțime de fluturi și libelule, suntem în octombrie, nu mi-a venit să cred! Ce culori, ce cer, ce reflexii în ape, ce nori! După atâta ploaie […]
Nu, nu mai vreau poze cu zăpadă și Crăciun de pe acum! Iertat să-mi fie, dar unde naiba ne grăbim? E octombrie, puneți poze cu frunze și castane, cu ludăi copți și cu amintirile festivalurilor de bere din ceilalți ani, dacă vreți, ok, anul ăsta le sărim, n-o să mai fie, dar măcar ne amintim […]
Când am fost ieri la coafor, am văzut porumbei, flori, nori, copaci. Lume multă pe stradă. Când ploaia se-oprește, e tare frumos. Mi-am dat seama ce dor îmi era să ies. Mi-e dor de pădure. De plimbările mele cu bicicleta. De timpul meu liber, pe care-l foloseam cum voiam. De tihna dimineții, când scriam liniștită, […]
Aștept în stație, după ce-am verificat dacă ”routeplanner”-ul on-line de la DeLijn (așa se numește compania de transport din partea flamandă, aici până și astea se numesc diferit, în partea franceză, Valonia, e TEC) mi-a dat ora exactă. Bineînțeles că da, dar Toma Necredinciosul din mine tinde să verifice orarul de mai multe ori, mă […]
Într-un grup din care fac parte, am citit o postare care pentru mine era un strigăt de ajutor. Pe scurt, o mamă de 25 de ani, cu un bebeluș de 6 luni pe care-l alăpta, cerea ajutor să scape dintr-o relație abuzivă, recunoscând că a greșit iertându-l pe soțul ei (o persoană destul de influentă, […]
De doi ani de când am site-ul ăsta – aurablupu.com – n-am blocat aici pe nimeni, aici era altă mâncare de pește, nu ca pe feisbuc, unde block-urile se țin lanț și cei care vin să te jignească pe pagina ta sunt destui, acolo se ascund după un anonimat care le dă putere și curaj […]
Oamenii care muncesc cu drag și sunt în stare să facă bani din orice, și din piatră seacă dacă pot, care au idei bune și scot profit din asta, cinstit, prin munca și prin mintea lor, sunt în top cinci ai preferaților mei. Mor de dragul lor, dacă mai sunt și tineri și au și […]
A fost o experiență interesantă cea cu interviul, dar musai să fac niște rectificări. Nu mă consider nici pe departe autoare de bestseller, aș vrea io, poate doar dacă apar în vreun clasament de care nu știu eu, dar altfel nu pot spune asta, în opinia mea, un autor de bestseller vinde cărți în zeci […]
Am citit întrebarea asta la Diana, https://dealedianei.ro/ și mi-am dat seama că mi-e greu să răspund. Să aleg. Doar unul? Sunt prea multe lucruri care-mi plac la toamnă, am și scris de altfel că e pe locul doi după vară, și, dacă n-ar fi ploile ei interminabile și reci, probabil ar trece pe locul întâi. […]
Știți cum se scrie un articol de zece cuvinte în două ore? Scrii o frază, dumnealui sare pe tastatură și gata, ți-a șters-o, a dispărut. O iei de la capăt, dumnealui scâncește, că vrea apă, îl pui jos (încă nu poți să-l lași să sară singur, e prea mic). Ignori lipăitul, te concentrezi pe cuvinte. […]