Am acceptat să mă desconsideri, să mă minți, să mă jignești, să mă înșeli, să ștergi pe jos cu mine, să mă bați, să mă lovești și mă umilești. Am acceptat să-mi spui că-s proastă, că nu-s bună de nimic, că fără tine asta sunt, un zero, un nimic. Am acceptat să-ți împlinesc dorințele, să-ți urmez pașii, să străbat calea ta, abătându-mă de la a mea, pierzându-mă pe mine de mine însămi și rătăcind esența mea. Am lăsat visurile mele neîmplinite iar dorințele inimii le-am înăbușit, le-am ascuns, mi le-am negat, punându-le pe ale tale mai presus, prea sus pe lista mea. M-am dat pe mine la o parte ca să te las pe tine-n fața mea, să ai tu întâietate, iar eu să accept să fiu mereu pe locul 2. Dintotdeauna asta mi s-a spus, asta mi s-a inoculat, pentru că am luat mărul și te-am ispitit, nu merit altceva. Sunt doar o Evă, bună doar să-ți fac copii și să-ți slujesc ție, Adam.

Dar uite că, între timp, am mai învățat câte ceva. Uite că, între timp, am înțeles că-i o minciună tot ce mi s-a spus, tot ce mi s-a cerut s-accept necârcotind, netăgăduind, că-i de fapt o mare înșelăciune. Nu, nu merit doar locul 2, nu merit să fiu doar umbra ta, nu merit să uit de mine și să te pun pe tine pe primul loc.

Merit doar ce e mai bun. Merit să fiu iubită pe deplin, merit să fiu adulată, adorată, idolatrizată pentru că asta sunt. Pentru că nu sunt doar femeie, sunt zeiță care poate să miște munții din loc, poate să coboare cerul pe pământ, poate să sece marile și-oceanele, poate să transforme lumea în pulbere și în cenușă, dacă vrea. Iar toate astea le pot face fără tine. Doar să vreau. Iar tu Adame, nu trebuie să faci nimic, decât să mă iubești cu-adevărat. Și-atunci, alături de Eva ta, vei deveni și tu un zeu.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

19 octombrie 2020