Știți cum se scrie un articol de zece cuvinte în două ore? Scrii o frază, dumnealui sare pe tastatură și gata, ți-a șters-o, a dispărut. O iei de la capăt, dumnealui scâncește, că vrea apă, îl pui jos (încă nu poți să-l lași să sară singur, e prea mic). Ignori lipăitul, te concentrezi pe cuvinte. După câteva minute îți dai seama că-i prea liniște, sari repede să vezi unde e. 🙄 Mirosul ajunge la tine înainte să-l găsești… Da, ar trebui să joci la loto, cu siguranță o să ai un maaaare noroc! Bun. Cureți, îi spui „Bravo!” și mergeți la cămară, să-i dai premiu, c-a fost cuminte și-a făcut unde trebuia. Ok, revii în fața ecranului, dar nu-ți mai amintești ce-ai vrut să scrii. Între timp răspunzi la mesaje, n-apuci să-ți verifici și e-mailul că te „atacă”, are chef de joacă, așa că îi arunci jucăriile, el ți le aduce mândru, sprinten, voios. După vreo 5, hai 10 minute, se plictisește și vrea lângă tine, sus, pe fotoliu, așa că intră-n „modus ninja” și se cațără deja ca un expert. Mai întâi tre’ să te pupe, să vadă dacă ai încă nasul la loc, caută cristalul de la gât, să-l ronțăie, dar renunță la el când simte mirosul cafelei din care încerci să bei și tu o gură, înainte să se răcească de tot. Mormăi în barbă: „Fix de cafea mai ai tu nevoie, că nu ești bugăt de activ!”. Mouse-ul e atractiv, e cu luminițe, dar mâna care-l mișcă parcă-i și mai și. Ești plină de urme, de zgârieturi, te ustură, dar scrii repede în continuare, să apuci să răspunzi măcar la o parte din mesaje. Colțul laptopului e și ăla ros. Se cațără la tine pe piept, trebuie să întinzi bine gâtul ca să mai vezi ecranul, îl pui în coșuleț, sperând… Da’ de unde, după două secunde-i înapoi. A decis, aici vrea să doarmă. Ce să faci? Te chinui cum poți să-ți scrii articolul, fără să respiri prea adânc, fără să-ți miști mâinile prea tare, nu care cumva să-l deranjezi.
La voi cum e? La fel de liniște? La fel de tihnit? 🤪

Cu drag și cu iubire,
Aura (și Max, evident!)
1/10/2020
P.S. S-avem un octombrie fain, colorat!