Eu. Și atât.
Fericirea capătă mereu alte dimensiuni. Alte nuanțe. Alte forme. Alte culori. Mă mulțumesc eu cu mai puțin? Sau puținul ăsta cuprinde multă fericire? Nu știu. Știu doar că momentele fericite din anul ăsta s-au împuținat considerabil. E ultima zi din octombrie, mai e puțin și se termină încă un an care-a fost, pentru mine, al […]
Citeşte mai mult
Prima tură de examene e „achter de rug”, adică am trecut de ea, cu bine. Am avut emoții mai ales azi, la ultimul examen, dar bine c-a trecut. Știu că tot ce-am învățat e important și o să-mi folosească, cu toate bătăile de cap, boala, agitația, stresul, presiunea mare și ritmul destul de alert de […]
Citeşte mai mult
Am primit temă de casă să facem un colaj despre noi și să ne prezentăm apoi în clasă unii, celorlalți. Vă arăt și vouă ce am scris, sper să vă placă. ☺️ Cum mă definesc eu, pe mine? Cum mă prezint în fața celorlalți? Cred că toate femeile putem face asta spunând că suntem mame, […]
Citeşte mai mult
E prima oară când intru într-o biserică de aici, în toiul săptămânii, dimineața, și sunt mai mult de cinci persoane. E prima oară când la intrare am simțit căldură. Nu răceală, nu pustiu. Cald. La propriu și la figurat. Din difuzoare răsuna un cor bărbătesc, cântând în latină. Mi s-a făcut pielea de găină, instant. […]
Citeşte mai mult
Și de ciudă nu mă las, no! Nu-i întotdeauna ușor, nu-i doar vreme bună, soare și cer senin. Apar nori, vin furtuni, erup vulcani, trec peste noi fel și fel de urgii. Ne pun la pământ, ne doboară, stăm lipiți cu frunțile de țărână și ne spunem: „Gata, am ajuns la fund.” Și tocmai când […]
Citeşte mai multAcordurile pianului plutesc prin încăpere, flăcările se aud trosnind, pocnind, iar reflexia lor se vede în vitrină. Cojile de portocală răspândesc aroma lor inconfundabilă, e un obicei la care nu renunț, îl am de când mă știu, după ce le storc prin aer, le pun pe sobă, la uscat. S-a încălzit, ghemotocul negru se întinde […]
Citeşte mai mult
Un cer ca de sticlă. Albastru, intens, nemișcat. Pășesc încet, respir și mai încet, deși tânjesc după o respirație mai ca lumea, mai adâncă, s-o simt că-mi umflă pieptul, ca un curcan înfoiat, nu îndrăznesc. La fel îmi simt și plămânii, casanți, mi-e frică să respir prea profund, să nu se împrăștie-ntr-o mie de cioburi. […]
Citeşte mai multPutem pune poze când suntem țais, pico belo, aranjate și dichisite și viața-i perfectă, ultra mișto și fenomenală, când o ardem doar pe plaje superbe, destinații exotice, petreceri etc. Putem pretinde că la noi în casă curge doar lapte și miere, că suntem perfecți, minunați, bogați, realizați etc. E doldora pe net de poze perfecte, […]
Citeşte mai mult
N-am ieșit din casă ieri, dar am știut că așa o să fie, după furtuna și ploaia de ieri-noapte, altfel nu se putea. Trotuarul e plin de frunze. Le privesc cu regret. Chiar îi spuneam lui Adi când am fost ultima oară la plimbare, iar plopii se oglindeau erau atât de frumos în lac, că […]
Citeşte mai multNu încetează să mă uimească capacitatea animalelor de-a simți când nu ești bine. De-a încerca să te ajute, să te protejeze, să te scutească de durere și suferință. Edi știa când sunt bolnavă, era atât de vigilent, de protector! Se așeza fix acolo unde știa că mă doare, delicat, încetișor, de parcă voia să preia […]
Citeşte mai multCu tot cu doctori, teste, farmacii, nebulizator (ce ignorantă sunt, e prima oară când aud termenul ăsta 😳🙄), cu nopți nedormite, cu accese violente de tuse etc. viața asta-i a naibii de frumoasă! Aseară, dacă tot nu am putut dormi, am făcut poze la lună. Azi, ieșind de la doctor și stând în stație, cu […]
Citeşte mai multDin categoria mesajelor dătătoare de puteri: „Bună dimineața, Nu știu cu ce să încep dar cu siguranță va trebui să scrieți în continuare, să ne încântați (că de cântat, ne cântăm noi citind). Am ajuns la capitolu’ 35, dar azi dimineață m-am întors la 17/Dor. Îmi aduc aminte de primul Crăciun petrecut fără fata noastră, […]
Citeşte mai mult
Mi-am pătat degetele de la nucile decojite. Bine, eu mai puțin, Adi se ocupă de asta, eu doar le culeg de pe jos și, după ce el le sparge și le decojește, le ronțăi cu poftă. Dulci, pline de sevă, încă nu-s uscate, la unele încă le mai pot da jos și pielița amăruie, e […]
Citeşte mai mult
Ieri după masă, la cursuri, stând în bancă și încercând să mă concentrez la ce ne preda profa, am simțit o durere ușoară în gât. Cu fiecare înghițitură, durea tot mai rău. Pe o singură parte a gâtului, dreapta. Acum nu mai pot vorbi și de-abia respir. Am dormit de aseară până mai-nainte, cu treziri […]
Citeşte mai mult
Dimineață a fost musai, cu toată graba, să mă opresc și să-l salut pe dumnealui. Cum să treci nepăsătoare pe lângă așa o frumusețe? Cum să nu-i arunci ocheade? Cum să nu-l admiri? N-ai cum. L-am măsurat de sus în jos, de jos în sus, m-am dat câțiva pași mai în spate, am plecat, iar […]
Citeşte mai mult
Mai țineți minte când am scris despre avionul militar prăbușit aici, în Hamme? Acum am văzut și filmul pentru care s-au pregătit atunci cadrele, îl găsiți pe Netflix, „Lupta uitată”. Așa o să vedeți împrejurimile astea ale mele, pe unde mă tot plimb și vă stresez cu poze, 😁 dar și o bucățică din istoria […]
Citeşte mai multTe plângi că ești obosit, după câte-o zi mai grea? Taci din gură. Te plângi că ești obosit, după o noapte în care n-ai prea dormit? Taci. Din gură. Te plângi că nu mai poți, că ai ajuns la capătul puterilor, după o perioadă încărcată? La fel.Taci din gură!Știi când ai dreptul să te plângi? […]
Citeşte mai multCalea cea mai sigură și exactă spre a deveni o „persona non grata” pentru mine, e una simplă, simplă de tot. Poți spune ce vrei, poți fi ce fel de om ai chef, mă poți chiar înjura, ignora, jigni cât vrei. Înțelegerea mea-i mare, iertarea și mai și. Am trecut prin prea multe-n viața asta, […]
Citeşte mai mult
Că mi-e greu, că mi-e teamă să nu greșesc, că-i prea mult, că-s obosită spre epuizare deja, că ziua trece-n zbor iar seara cad lată de oboseală, nu contează. Contează că am încercat. Că ziua a trecut c-un rost. C-am învățat o grămadă de lucruri și c-am ieșit complet, da’ complet, din zona de confort. […]
Citeşte mai multÎn cuptor se coace încet crema de zahăr ars, de când cu fumul și pomenitul ei, tot acolo mi-a stat gândul (și pofta). Pe terasă se uscă altă tură de haine, Max stă lângă mine, mai doarme, mai îmi aduce o minge, mai mârâie înăbușit. E cald, n-am mai aprins focul, n-a fost nevoie. Pe […]
Citeşte mai multSunt o hapsână, avidă, rapace. O nesătulă. Pentru că…N-o să mă satur niciodată de mirosul curat, proaspăt, al rufelor puse afară la uscat. Nici de soarele cald, blând și tandru din octombrie, de toate apusurile și răsăriturile lui. Nici de culorile toamnei, de adierea vântului, de râsetul copiilor și de oamenii buni. N-o să mă […]
Citeşte mai multGata, mi-a fost restabilită încrederea și speranța-n oameni, nu pot să neg. Dar mi-am dat seama după reacția mea (mi s-au umplut ochii de lacrimi) cât de acrită, neîncrezătoare și plină de lehamite am devenit și eu. Eu optimista – cică incurabilă – , aproape m-am lecuit… Cât de repede te molipsești de tot ce-i […]
Citeşte mai mult
Toamna-i mai mult un sentiment decât un anotimp. E o plutire, o visare, o melancolie portocalie, un miros de castane coapte, un vers stins, șoptit. E o oprire, o întoarcere spre tine, o meditare la tot ce-i trecător și totuși atât de frumos! La spulberări de frunze și de vise, la aripi desenate pe cer […]
Citeşte mai multNiciodată, da’ niciodată nu lăsați mâncarea pe foc și să răspundeți la telefon. E rețeta perfectă pentru o oală arsă scrum, cu tot ce-a mai fost în ea și pentru un fum dens, de să-l tai cu cuțitul în toată casa. Eh, asta e, măcar știu că acum, la cât e de afumat, nu mai […]
Citeşte mai mult
Ieri abia pe la 10 seara, când m-am pus în pat, am băgat de seamă că au leșinat rețelele sociale. Nici n-am știu până mai-nainte cât a durat (cică vreo șase ore). Prima oară am crezut că are ceva telefonul meu, oricum l-am oprit, cum fac de obicei peste noapte, i-am întrebat și pe restul […]
Citeşte mai multM-am apucat să fac clătite (știți voi, astea nu îngrașă, numa’ rotunjesc! 😜), mai ales că am învățat să pun un pic de scorțișoară în aluat (Laurențiu, tu ești vinovat dacă mă rotunjesc prea mult! 😁) și-s bestiale, mănânci și-ai tooot mânca. Bătând io de zor aluatul, a-nceput să mă doară mâna dreaptă și-am schimbat-o. […]
Citeşte mai multEu, băncile din lemn și perioada asta din an… Aceleași frunze spulberate de vânt, același joc de lumini și umbre. Tremur. Și nici nu e chiar atât de frig. Măcar e soare. Cu dinți, ce-i drept, dar măcar e. Interesant felul în care universul se joacă, cum te aduce în situații asemănătoare, cum prima oară […]
Citeşte mai multUneori n-ai nevoie de nimic altceva decât de un surâs, de o îmbrățișare. De o simplă încurajare, de un umăr pe care să-ți pui obrazul și să suspini adânc. E destul să auzi „Nu-ți face griji, ne descurcăm, trecem noi și peste asta” și deja prinzi curaj. Simți că nu ești singur. Simți că ai […]
Citeşte mai multM-am uitat pe prognoză, dacă ploua în continuare n-aveam nicio tragere de inimă să ies, deși Max mă cam îmboldea și se uita la mine cu ochișorii ăia-i lui de milog, cărora greu pot să le rezist. Ca noroc că după 7 p.m. arăta că ploaia se oprește, m-am urnit cu greu și am plecat. […]
Citeşte mai multÎmbrăcată de fiecare dată impecabil, întotdeauna cu o bluză albă cu guler brodat, sau cu fundă, sau un guleraș forjat, toate după o modă veche dar elegantă mereu, cu fuste croite frumos, simplu, dintr-un material care probabil azi nu se mai găsește, cu pantofi cu baretă și un pic de toc mai pătrățos, lucind de […]
Citeşte mai multDe 1 octombrie am făcut primul foc. Doamne, și ce-mi place mirosul! Un pic a ruginit, un pic a fum, a funingine, un pic a început. Chiar dacă sunt ultimele trei luni din anul ăsta, care a zburat, nu știu de ce eu simt că-i un început. De lună, de toamnă, de tot ce vrem […]
Citeşte mai mult
Aura B. Lupu 