Brusc, mi-am dat seama că nu am încredere deloc, da’ deloc, în bărbații care vorbesc mai mult de 40 de minute, fără oprire, (mai ales) la telefon. 😁 Că noi, muierile, facem asta natural, e scris în ADN-ul nostru, cromozomu’ lu’ pește prăjit ne-mpinge să o facem (sau Hitipuc!), n-avem încotro, asta e. Dar când […]
Tragi de tine continuu, vrei să faci, să dregi, să realizezi, să atingi țeluri, să îndeplinești planuri. Te forțezi, încerci să te motivezi, să te încurajezi. Și brusc te simți tristă. Nesigură pe tine. Obosită. Fără chef. Neatractivă. Ștearsă. Dar…Nu dispera. 😁 Există speranță, există remedii: o nouă culoare la păr, un mic tratament de […]
Cică „Ochii sunt oglinda sufletului”. Unde oare citise tâmpenia asta? „Să te încrezi în ceea ce simți”. Altă prostie! „Instinctul nu te înșală niciodată”. Pe naiba! Datorita instinctului își luase la revedere de la o mie de euro, proasta naibii! Când n-o să mai trăiască după cărți? Când o să coboare cu picioarele pe […]
20 de grade. E 5 după-masă, după cum mă anunță scurt clopotele bisericii. Hainele fâlfâie în vântul călduț și le inspir aroma de soare, de vânt, știu că la noapte, în așternutul curat, uscat pe terasă, voi dormi bine și voi visa frumos. Max adoptă poziția de răsfățat, blana neagră atrage razele ca un magnet. […]
Dorm. De câteva zile am impresia că doar asta fac, dorm. Noaptea, ziua, la amiază, după-masă, dorm. Am o stare de oboseală permanentă, de epuizare, de nevoie de somn. N-am mai avut o astfel de stare decât după operație, când mă recuperam, sau după pneumonia care m-a pus la pământ. Acum se pare că ultimele […]
No, io musai să recunosc că m-am înverzit. N-am înflorit, n-am înmugurit c-a venit primăvara, nu m-am înnoit de Paște, ci m-am înverzit. De ciudă. Când văd poze ba pe la cabane, ba pe la mare, ba pe la întâlniri cu prietenii pe nu știu unde, ba c-au fost la Spa, la mani-pedi, la coafor […]
Am tot promis că o să scriu mai multe despre Max și-o să pun și poze cu el, dar evenimentele, mai ales din ultimele 5 săptămâni, au fost prea multe, totul a fost prea aglomerat și încărcat, sper ca măcar de-acum să se mai liniștească – și evenimentele, și eu – un pic. A fost […]
Unele lupte nu merită purtate. Unele bătălii nu merită duse. Iar unele sacrificii nu merită făcute. De dragul nimănui și pentru nimic. Când prețul lor este prea mare, când plătești pentru ele cu sănătatea ta, cu liniștea și pacea greu dobândite, mai bine renunți. Mai bine te întorci la locurile tale, la liniștea apei, la […]
Scărpinatul invers, umblatul cu fofârlica, jocurile de culise și povestitul pe la spate, fără să ai curajul să spui direct, în față, ce nu-ți place și te deranjează, basă mai și minți e, din punctul meu de vedere, lipsă de caracter. Nu-i doar un semn de slăbiciune, o greșeală de moment, ci e lipsa totală […]
Am scris un text anul trecut, pe care Facebookul mi l-a amintit, ca de obicei. https://aurablupu.com/2020/03/21/taceri/ Anul trecut a fost un an excepțional. Îmi amintesc perfect senzația de atunci, imediat după lock-down, eram parcă într-un film, o distopie, văd încă ambalajul alb purtat de vânt și senzația că am rămas singuri pe lume. N-am întâlnit […]
Io am stat mai ferită vreun an de zile, nu doar din cauza pandemiei, ci și din alte motive; am intrat în contact cu un număr restrâns de oameni, cu cei din cercul nostru de prieteni, câțiva pacienți, muncitorii care ne-au lucrat la casă și cei cu care-am dat nas în nas prin magazine sau […]
„Draga mea, de câtva timp mă pregătesc să îți scriu. Cărțile tale au fost citite “pe nerăsuflate“ (după cum afirmă chiar ea) de către mama mea. Este o mare admiratoare a ta, mi-a zis ce să îți scriu: i-a placut mult cum ai scris, limbajul folosit, sinceritatea ta. Citindu-te și-a amintit de bunica ei, care […]
Am mai scris io despre felul ăsta de oameni în primul volum, la povestea cu diacriticele, https://aurablupu.com/2018/03/07/diacritice/ adică despre cei care, făcând zi de zi, ani și ani același lucru – și fiind deci mai experimentați – când dau de un novice, de-un amărât de începător, simt nevoia să-și demonstreze superioritatea, cu trufie, aere și […]
Am admirat întotdeauna oamenii cumpătați, molcomi, domoli. Oamenii care și prin vorbă își păstrează firea, vorbesc răspicat, rar, articulat, pe-un ton moderat. Io-s o repezită, îs toată un iureș și-o vâltoare, mă agit, mă enervez, mă ofuschez, vorbesc repede, uneori nici cuvintele nu le mai rostesc cum trebuie sau complet, le leg de-olaltă și cine […]
Mă trezesc de obicei cu două secunde înainte să sune alarma. Orbecăind, o opresc repede, să nu trezesc toată casa. Apoi îmi dau seama că toată casa-i de fapt deja trează, un singur membru încă se mai răsfață între perne, scoțând și sunete pe măsură, care mă fac de cele mai multe ori să mă […]
Fix-fixuc cum m-o făcut mama pe lumea asta, așa apar în poza de mai jos. Obosită, nefardată, plânsă, tristă, îngrijorată. Da, sunt blondă-feștită acum, dar am dovada – o șuviță – că din născare tot așa am fost, ba și mai blondă decât acum. Fără filtre, fără farduri, fără trucuri. Pe cine să mai păcălesc? […]
Ce norocoasă sunt și n-am știu! Ce de cititori aleși am, toți sfinți în icoane! No, io nu pot zice asta, îs mai laică, mai muritoare de rând, om din ăsta simplu și obișnuit, fără pretenții și cu multe păcate. Am iubit – cum am scris zilele trecute aici: https://aurablupu.com/2021/03/10/alte-adevaruri-despre-rac/ – din tot sufletul, dar […]
Greu sau ușor, mergi înainte. Anevoios sau lin, continui. Din când în când, primești câte un semn. Răsufli adânc, închizi ochii o clipă, îți tragi sufletul și nu renunți. Ai un vis de împlinit, un țel de atins, un scop de ajuns. Și pentru ele nu te dai bătut. Știi că merită. Fiecare junghi, fiecare […]
Alte adevăruri despre zodia rac:– dacă vrei să muți un munte, spune-i unui rac că nu o poate face. E ca și mutat.– dacă-i intră în cap ceva racului, nu-i mai scoți nici cu burghiul. Da’ poți încerca.– dacă racul nu vede nicăieri o ieșire, o face el. O sapă, o râcâie cu unghia, o […]
Unele pot primi luna de pe cer și tot simt că nu au suficient. Altele primesc un „Săru’ mâna!” și simt că au primit tot. Unele pot primi diamante și tot nu se simt prețuite. Altele primesc un trandafir și se simt regine. Unele primesc haine scumpe și tot nu se simt frumoase. Altele primesc […]
O femeie nu-i puternică pentru că-și ascunde lacrimile, emoțiile, suferințele. E puternică tocmai când și le arată. Tocmai când, în ciuda lor, se ridică de jos, se scutură de praf și-o ia de la capăt. Tocmai când, cu vânătăi, cu urmele lacrimilor scurse pe obraz, cu rimelul întins și buzele crăpate, nu se ascunde în […]
Lumea lui Dumnezeu e frumoasă și bună. Doar noi, oamenii, suntem răi și urâți. Lumea lui Dumnezeu e dreaptă și caldă. Doar noi, oamenii, o umplem de strâmbătate și o răcim. Lumea lui Dumnezeu e magică, e colorată. Doar noi, oamenii, o decolorăm și o banalizăm. Lumea lui Dumnezeu e echilibrată, armonioasă. Doar noi, oamenii, […]
No, bun, o să urmeze un articol mai lung, dacă credeți c-o să aveți răbdare, continuați să citiți, dacă nu, săriți-l, decât să citiți doar un fragment pe baza căruia să-mi comentați aiurea pe „facebuc” mai bine dați-i pace. Am primit câteva sfaturi care chiar mi-au adus zâmbetul pe buze – și vă mulțumesc pentru […]
Unda de șoc abia de ieri am început s-o resimt. Amețeli, durere în tot corpul de parcă cineva m-a bătut, stări de vomă, dureri în spate ce radiază din rinichi, ard parcă, nu mai dor, mi-e frig tot timpul, (io care aveam bufeuri până acum!), îmi vine să plâng continuu, caut filmulețe amuzante doar ca […]
Sunt momente în viață când primești câte-o lovitură atât de grea încât ori rămâi împrăștiat pe caldarâm, ori te aduni cu fărașul de pe jos, te scuturi de praf și mergi înainte. Evident c-aș prefera mersul ăsta înainte fără șutul în cur, dar am învățat – în nu chiar puținii mei ani de viață – […]
Azi, indiferent cât de greu mi-a fost la muncă, zărind cu coada ochiului în fugă brățara atât de faină și mărțișorul din piept ( primite-n dar) sub masca asta afurisită, de care m-am săturat ca țiganu’ de știți voi ce, 😜 zâmbetul mi-a înflorit pe chip și mi-a încrețit ochii de bucurie. Cât oi fi […]