În 2017, pe vremea asta, ningea-ntr-o veselie și totul era feeric și de basm.

Când feisbucu’ mi-a arătat amintirile de fix acum un an, m-a podidit plânsu’. Apoi Doamne-Doamne mi-a arătat că n-am de ce, dezvăluindu-mi un răsărit copleșitor.

Da, într-un an se pot schimba foarte multe. Diferențele dintre ceea ce era(i) atunci și e(ști) acum te pot face să plângi de ciudă; dar uite că e de-ajuns un răsărit fantastic ca să apreciezi și clipa de față. Să mulțumești că, așa cum e, înc-o trăiești.

N-am mai scris despre preocuparea mea intensă din ultimele luni.

Nu mi-a venit să scriu despre asta pentru că doare.

Tare.

Știți că Edi e… cum e. Văzând pozele de-acum un an m-a izbit diferența. Dintre cum era atunci și cum este acum. Anul trecut sărea, alerga, se zbenguia-n zăpadă și era numai o veselie, iar azi… mi se rupe sufletul.

Și mi se…